Se numeste copil prematur un copil nascut la mai putin 37 saptamani de sarcina, numerate de la prima zi a ultimei menstruatii. Nasterile premature reprezinta 10-12 % din nasterile de la nivel mondial, iar intre 20 si 30 % din nou-nascutiii inainte de termen provenind din sarcini gemelare.

Nasterea prematura are cauze diverse:

  • Insertia anormala a placentei (placenta pelviana)
  • Inchiderea insuficienta a colului uterin
  • Dilatarea prea puternica a uterului, ca in cazul sarcinilor gemelare
  • O boala a mamei, cum ar fi diabetul, herpesul, SIDA, toxemia gravidica, hipertensiunea arteriala, sau chiar o boala infectioasa contactata de mama in timpul sarcinii, ca toxoplasmoza, listerioza sau hepatita virala; se intampla adesea, in cazul unor boli, ca medicul sa decida provocarea nasterii pentru a evita riscurile pe care boala materna le atrage asupra copilului.
  • Socurile, traumatismele; cazurile cele mai frecvente de acest tip sunt desigur accidentele de circulatie
  • Oboseala datorata conditiilor de munca si transport; nasterea prematura este mai frecventa la femeile al caror nivel socio-economic este mai scazut.

Semnele care anunta o nastere prematura sunt contractiile uterine care devin din ce in ce mai dese si mai dureroase. Pot fi insotite de scurgeri usoare, roz sau brune. Cea mai indicata atitudine intr-un atfel de caz este sa mergeti la maternitate, fara panica sau precipitare. Aveti timp. Veti ramane cateva zile internata sub supraveghere medicala, primind antispastice si un  tratament hormonal. O data revenita acasa, se recomanda repaus cat mai mult posibil, in pozitie alungita.

Daca au aparut pierderi de apa, chiar fara contractii, trebuie sa mergeti urgent la maternitate. Prin perfuzii de substante betamimetice se va incerca prelungirea sarcinii cel putin pana in cea de-a 34-a saptamana de amenoree si, daca este posibil, pana in cea de-a 37-a. In acest caz, va trebui sa ramaneti alungita complet, pana la nastere.

La greutatea egala, un prematur este diferit fata de un copil nascut la termen, fiindca organele lui nu si-au terminat maturizarea. Nascut la 7 luni, ii vor mai trebui doua luni ca sa ajunga la gradul de maturitate pe care i l-ar fi oferit nasterea la termen si va ramane multa vreme in intarziere cu cresterea in greutate si in lungime. In general, cantareste la nastere intre 1,8  si 2,5 kg, iar uneori chiar mai putin. Cel care cantareste sub 2 kg face parte din categoria de prematur foarte timpuriu.

Aspectul exterior al copilului prematur este caracteristic. Are pielea rosie si acoperita cu lanugo, acel puf al fatului. Pielea foarte fina permite sa se distinga prin transparenta vasele de sange mai mari.

Ingrijiriile care ii trebuie acordate sunt de mai multe feluri, deoarece:

  • Lanugo-ul impiedica transpiratia si de aceea prematurul trebuie tinut intr-o atmosfera constant umeda.
  • Trebuie sa primeasca oxigen, fiindca dispune de o capacitate respiratorie redusa
  • Autoreglarea temperaturii proprii este inca deficitara, asa ca se recomanda mentinerea unei temperaturi ambiante de 36®C
  • Are musculatura slab dezvoltata – flasca
  • Peretii vaselor sanguine sunt fragile si sangele care circula prin ele este sarac in globule rosii si se coaguleaza cu dificultate
  • Are o rezistenta scazuta la infectii!
  • Sistemul nervos este inca imatur

Sistemul simturilor este cel care va determina dezvoltarea celebrala. Or, copilul, chiar imatur, are deja simturile trezite. Cel mai bine reactioneaza la sunete. De aceea, este deosebit de important pentru evolutia lui sa-l tratati ca pe un copil normal, nascut la termen, si sa-i acordati foarte multa atentie. Din acest moiv, contactul cu parintii lui trebuie stabilt cat mai repede cu putinta. Atat tatal, cat si mama trebuie sa-i acorde timp in fiecare zi, chiar inainte ca el sa fie scos din maternitate.

Copilul prematur trebuie hranit din prima zi. Lui ii trebuie echivalentul a 140 – 150 cm³ de lapte matern. Or, stomacul lui abia are  capacitate de 5 – 6 cm³ si reflexele de supt si inghitit se afla intr-un stadiu primitiv. De aceea I se administreaza solutii lactate cu ajutorul unei sonde gastrice introduse prin nas si, in completare, printr-un cateter plasat intr-o vena a capului, ser glucozat.  De indata ce reflexele amintite i se dezvolta suficient, este debransat si i se dau cantitati mici de lapte de mama, cu biberonul. De obicei i se cere mamei sa-si mulga laptele si sa-l aduca la maternitate pentru copil, fiindca laptele mamei are o importanta deosebita pentru prematur. Pe de alta parte, laptele este legatura afectiva dintre mama si copil. Cand mama nu are lapte, maternitatea se vede obligata sa apeleze la alte surse.

Imediat ce este posibil, copilul este scos din incubatorul lui de “foarte prematur” si introdus intr-un aparat mai putin sofisticat. Este redat parintilor si poate merge acasa cand atinge greutatea de 2,5 kg.

Sursa: CARTEA VIITOAREI MAME, de Marie Claud Delahaye