Sarcina mea n-a mers ca-n filme …
Urmând să fiu părinte pentru prima dată am crezut că voi avea o sarcină ca în filme. Voi fi gravidă 9 luni și îmi voi lua minunatul copil acasă. Dar nu mi s-a întâmplat așa.
Mi-am purtat sarcina cu fiul meu pana trimestrului 2 când mi sau rupt membranele..
Nici astăzi nu îmi imaginez de ce sa întâmplat asta. La 26 de săpatămani, de la serviciu, am ajuns de urgenta la spital Cuza Vodă Iași cu mebrane rupte. Acolo am stat timp de 9 zile, după care am dat viata fiului meu, Matei, ce avea doar 1100 grame.
A plâns de îndată ce s-a născut ceea ce mi-a încălzit inima.
Era prematur așa că nu mi-a fost dat să îl țin în brațe, a fost dus rapid în terapia intensivă neonatală (TINN). Să-l văd în TINN, intubat și multe fire legate de el, a fost înspăimântător. Eram speriată să-l ating. Era așa de mic.
Medicii și asistentele m-au liniștit că prematurii sunt mai puternici decât credem noi și că nu se sparg. În 4 zile nu a mai avut nevoie de intubarea, dar timp de 29 de zile a avut nevoie de Cpap. De acolo încolo ni s-a permis să îl ținem în brațe, l-am văzut crescând în greutate, nu a mai avut nevoie de tub de alimentație și la final a primit lapte cu biberonul.
Copilul meu a trecut cu bine prin problemele prematuriții cum este retinopatie hemoragie intreventriculare,suflu sistolic. La final am primit vestea bună că putem merge acasă, dupa 82 de zile de spitalizare.
După alte 2 luni acasă, Matei a acceptat și sânul.
Acum Matei are un anișor, împlinit pe 23 aprilie, are 2 dintisori, merge de-a busilea, și are 11 kg.
Deși călătoria în TIN este lungă și obositoare m-a făcut să devin mai răbdătoare. Privindu-mi fiul atingând toate aceste etape eram foarte mândră de el.
Sfatul meu pentru orice părinte de prematur este să fie tari, să țină speranța vie și să se concentreze pe etapele pe care copilul le atinge. Poate să nu pară mult uneori dar ei să străduies din toate puterile.
Mama lui Matei!
