De aproape 3 ani, prin activitatea pe care o am, zi de zi, mă lovesc de anomalii, disfuncționalități, vorbesc des cu medicii și știu lipsurile din sistemul medical, deficitul de personal, salarizarea inadecvată, bugete mici pentru secțiile de neonatologie, lipsa de medicamente, lipsa de consumabile, lipsa unor spații adecvate, a dotărilor, a locurilor suplimentare pentru pacienți (bebeluși), lipsa transportului pediatric și neonatal, lipsa consilierii psihologice pentru părinții cu prematuri etc.

Știm că stăm prost la mortalitate infantilă, că avem copii (minore) care nasc copii, că nu se face consiliere psihologică pentru părinți în spitale sau că au acces doar câteva minute pe zi, că uneori se fac externări abuzive ale mamelor și acestea sunt nevoite să facă naveta de la zeci de kilometri ca să-și vadă bebelușul sau stau cu orele, în picioare, în caniculă/frig ca să intre să-și vadă copilul sau să-i dea laptele sau… lista ar putea continua la nesfârșit.

În acești ani am întâlnit doctori dedicați, care fac performanță într-un sistem medical, el însuși, bolnav. Și nu renunță. Și care se luptă pentru fiecare lucru de care au nevoie ca să-și facă treaba, care salvează copii și sunt dărâmați când, uneori, pierd această bătălie. Care știu să-ți vorbească frumos și să-ți zâmbească, care fac din imposibil-posibil.

Ei bine, acum câteva zile Salvați Copiii și Ministerul Sănătății au făcut public un raport privind situația maternităților din România și a mortalității infantile. Vă imaginați ce a reieșit, nu?

Iată câteva date concrete:

Așa am aflat că de la o natalitate de 662.000 în 1930, am ajuns la doar 185.785 în 2014, ultimele date oficiale de la INS, căci cele aferente pentru 2015 nu au fost făcute încă publice.

„Că 41.400 de gravide nu au fost la nicio consultație prenatală” după cum ne-a informat Prof. Dr. Niculae Suciu de la Polizu. Da. Ați citit bine.

Că 9% dintre nou-născuții din 2014 au avut greutate mică la naștere, mai precis s-au născut:
– 10.774 copii cu greutatea între 2000-2499 gr
– 2828 copii cu greutatea între 1500 -1999 gr
– 1256 copii cu greutatea între 1000-1499 gr
– 505 copii cu greutatea între 500-999 gr
– 5 copii cu greutatea mai mica de 500 gr
Adică peste 15.000 de nou-născuți cu greutate mică la naștere. Enorm. Aceste date au fost furnizate de către Prof. Dr. Niculae Suciu de la Polizu.

Dincolo de aceste cifre și statistici sunt vieți, oameni buni. Viețile unor copii, ai noștri. Vieți care trebuie salvate anual. Vieți care, la început de drum, au cea mai mare nevoie de noi, adulții, de spitale, de autorități, de medici, de asistente.

Ar trebui să fie o prioritate dreptul la viață, să li se ofere șanse egale pentru ca toți să supraviețuiască, să ne dorim să-i salvăm… noi ca țară în primul rând și, evident, fiecare dintre noi prin ce poate. Important este să ne pese. Și să nu mai privim aceste date ca pe niște simple numere, ci ca pe niște vieți. Să ne pese ca și cum ar fi copilul nostru, personal, nu al altcuiva.

Dl. Dr. Cîrstoveanu, pe care eu îl stimez enorm, spune că „o secție de terapie intensivă de adulți primește mai mulți bani față de toate secțiile de neonatologie din țară” . Cum vi se pare? Cam la ani lumină de civilizație, nu? Și discriminatoriu prin șansa la viață.

Cum să ne salvăm copiii dacă avem doar 3 unități de transport pediatric și neonatal în România și nu avem suficiente spitale cu terapie intensivă neonatală care să-i primească pe toți, nu doar pe cei norocoși, când nu există centru de transplant pentru copii și nu toate unitățile de terapie intensivă au un RMN și medicii sunt nevoiți să „se plimbe cu bebeluși intubați pe străzi către clinici private” după cum a mai adăugat dl Dr. Cîrstoveanu.

Sau că România este iarăși, din păcate, prima din Europa la retinopatie (afecțiune oculară care apare doar la copiii născuți prematur și care poate duce la orbire dacă nu este diagnosticată și tratată la timp).

Care este soluția din punctul meu de vedere? Reformarea sistemului medical de la bază. Dialogul și găsirea unei soluții între cele 2 ministere, Sănătății și Muncii, care să prioritizeze investiția în sănătate și spitale/maternități noi, stoparea exodului de cadre medicale prin crearea de condiții decente de lucru și remunerația corespunzătoare.

Deblocarea fondurilor pentru tratamente.

Potrivit DSP București și al șefilor de secție prezenți la workshopul organizat de Salvați Copiii și Minister, programul de imunizări pentru bebelușii prematuri a fost scos. Ca și surfactanții.

De ce? Că nu sunt bani. Sunt două tratamente vitale pentru prematuri. În alte țări din Europa, aceste tratamente se asigură gratuit de stat tuturor prematurilor. La noi, doar o parte beneficiau de imunizări contra virusului sinciţial (aproximativ 160 de pacienți) până în toamna anului trecut. La noroc. Pe principiul „primul venit, primul servit”.  În limita stocurilor disponibile decontate de Minister. Acum nu mai există deloc…

Am trimis și scrisoare către minister anul trecut. Pentru un prematur sunt situații când doar un singur tratament poate ajunge la 10.000 de lei, sumă imposibil de acoperit de către părinți.

Mai am multe de zis, dar cred că trebuie mai degrabă să facem ceva. Și să alegem să ne pese, să căutăm soluții.

Diana Gămulescu