Eu și soțul meu ne știm 28 de ani de 18 suntem căsătoriți!  Ne-am dorit foarte mult un copil după căsătorie dar  trecut prin multe, multe vizite la doctor!  Din 2005 pana in 2017 am pierdut 7 sarcini, cea mai mare la 5 luni si 2 saptamani.  Am pierdut o trompa… etc
In 2015 am hotărât cu soțul sa ne pregătim pentru inseminare,  așa ca am început toate analizele si vizitele la medici.
Au trecut așa 2 ani când totul era gata, analizele mele dar si cele de compatibilitate, urma sa stabilim data inseminări (toate astea se petreceau in Italia unde eram stabiliți din 2003)
Nu am mai stabilit nimic căci am ramas însărcinată ( la 38 de ani ) A decurs totul foarte bine! Așteptam un băiețel, a venit la 32  de saptamani,  perfect sănătos cu 2320 grame!
In 2021 ( la 42 de ani ) am rămas însărcinată pentru a doua oară.  Eram la 7 luni după ce ne-am întors in Romania, definitiv.
Totul Ok pana la 5 luni la morfologie când din ecograf era totul Ok iar din analiza de sânge ieșea ca bebe avea 12% Dawn….
Am facut analiza numita Panoramică completa din care am aflat ca al meu copil e perfect sănătos!
La 5 luni si 2 saptamani mi s-au rupt membranele (apa )…. foarte speriata si plângând am ajuns la spitalul din Focșani, după un control medicul de gardaimi spune ca sunt șanse foarte mici pentru copil si ca ei nu ma pot ajuta cu aproape nimic.
In 25 Noiembrie am ajuns la Bacau direct in sala de travaliu . Plângeam si ma rugam pentru fetița mea ( aflasem ca e fetița la testul Panorama )
Am stat 3 saptamani cu apa rupta in spital iar la 28 de saptamani ( in 18 decembrie )am născut o fetița de 1400g  prin cezariana după 19 ore de durere si chin.
In timpul travaliului s-a dezlipit placenta si bebe a făcut mai multe hematoame.  Eu in timpul operației am facut stop cardio respirator si de atunci a pornit alt calvar!
Fetița avea o infecție severa, avea gaura la inima si in 31 decembrie a facut hemoragie cerebrala (grad 1). Eram disperata, nu ma gândeam la nimic decât la fetița .
Am văzut de toate in spital ..pana la cel mai crud verdict ( moartea unor copii abia născuți )
Mi-am botezat fetița la 15 ore de la nastere ( crunt) si încet cu pași mici am început sa merg la incubatorul unde era fetita.
5 zile am stat la ea cu carutul cu rotile. Am plâns si m-am rugat pentru toți  copii nu doar pt fetita mea .
A început sa ia in greutate, la 1 luna de la nastere am luat-o pentru prima data in brațe  si cu pași mici am început sa ne gândim la plecat acasă. In Februarie am putut pleca acasă. Ne așteptau frățiorul si tati pe care nui i-am putut vedea atâta timp din cauza COVID.
Acum fetita e ffff bine, a recuperat aproape tot… la kg mai trebuie un pic, nu are nimic neurologic, e perfect sănătoasă doar o alergie la zaharina din fructe ( nu are voie sa mănânce fructe, doar mere si banane )

Ea este Erika Ioana campioana noastră!

Va dorim multă sănătate tuturor ❤️🙏