Când simțeam că nu mai pot, că e prea greu, că nu știu ce se întâmplă, că n-am control și că nu mai suport să aud de la medici dimineața că „următoarele 24 de ore sunt critice”… mă gândeam că minunile există. Pentru câteva luni bune am avut 3 capete, 3 inimi, 3 ADN-uri diferite, 6 mâini, 6 picioare… Dacă corpul meu a putut face asta, și corpurile lor vor putea să se refacă și să ajungă la un nivel de dezvoltare normal.

Of… de fiecare dată când îmi răsună în minte câte un cuvânt legat de prematuritate, mă năpădesc emoțiile. Și le pun pe hârtia asta virtuală, unde încep deja să dau forma unei hărți emoționale, cu repere de atunci și de acum, de acolo și de aici.

Nu știu dacă există sentiment mai frumos decât cel din momentul în care îți vezi copilul pentru prima dată. Dar când vine vorba de prematuri, sentimentele sunt foarte amestecate. Entuziasmul se contopește cu frica, iar speranța cu panica. Din acel punct, fiecare clipă alături de el, de ea, de ele sau de ei (în cazul gemenilor) devine prețioasă.

În perioada aia, știam câtă nevoie aveau să mă simtă aproape… dar nu știam exact ce înseamnă să mă conectez cu ei sau dacă reușesc să fac asta într-un mod… hmm… să-i spunem optim.

Dar am învățat cu timpul. Și acum știu că mama are un rol foarte important în dezvoltarea prematurilor, ea dictează conectarea cu acele suflețele mici, iar conectarea dictează, în mare măsură, ritmul de dezvoltare și de vindecare a acestora.

Atunci când vin pe lume prea devreme, micuții sunt vulnerabili. De aceea, fiecare moment lângă incubator, pentru ei reprezintă o clipă prețioasă alături de mama.

Mama… cea care, de multe ori, salvează vieți prin conectarea pe care o crează cu bebelușii.

Nu o spun eu. O spun specialiștii și cercetătorii care au demonstrat că terapia prin Kangaroo Care duce la rezultate mai bune decât incubatorul ăla sofisticat, cu tot felul de fire și furtune, cu alarmele acelea pe care nu le înțelegeam mereu și care ne faceau să sărim de pe scaun.

Despre Kangaroo Care sau terapia piele pe piele am mai vorbit. Știm că reglează ritmul cardiac, ritmul respirației, temperatura corpului ș.a.m.d. Îmi amintesc că la început îmi păreau atât de mici că-mi era teamă să nu le fac rău chiar și printr-o simplă atingere. Iar acum simt nevoia să-ți spun, dacă ești mămică de prematuri, că nu trebuie să-ți fie frică. Atingerea e benefică. Poți întreba personalul spitalului când poți să-ți atingi copilul, când este recomandat să începi Kangaroo Care, când poți să-l iei în brațe ș.a.m.d.

Din experiența mea și a altora, aș putea spune că mângâierea nu este tocmai recomandată. Cred că cel mai bine ar fi să lipești mâna pe pielea bebelușului și să stai așa câteva minute făcând o mișcare ușoară de „tamponare”.

Dar astăzi am vrut să scriu despre altfel de conectare, care merge mână în mână cu această terapie și care grăbește procesul de vindecare. Despre interacțiuni prin care ne conectăm, despre conectarea în momentul hrănirii bebelușului.

Interacționează cu el cât poți de mult. Nu neapărat prin contact fizic. Să îi vorbești sau să-i murmuri încet un cântec de leagăn este o interacțiune care sprijină conectarea. El îți cunoaște vocea încă de când era în pântec și, pentru el, vocea ta e mai mult decât vindecătoare. Uneori, cred că e imposibil să realizăm cu adevărat cât de minunați și complecși sunt prematurii.

Și da, și hrănirea este un prilej de conectare… Alăptarea este un lucru important în dezvoltarea prematurilor, mai ales dacă laptele este bogat în nutrienți. Dacă bebelușul nu este pregătit să fie alăptat la sân, îi poți pune la dispoziție laptele matern prin alte metode, iar personalul medical te va instrui în acest sens.

Mai târziu, când ai permisiunea cadrelor medicale, poți începe să-i schimbi scutecul, să participi la prima baie, să-i iei temperatura… sunt lucruri care nu doar că vă conectează, dar îți cresc și vibrația energetică. În acele momente de stres, n-ai crede că există și emoții bune, sentimente plăcute… nu? Dar există bucurii și pentru mamele care nasc înainte de termen, să știi.

Conexiunea emoțională dintre mamă și prematur îl ajută să se dezvolte mai corect, într-un ritm mai alert și te ajută și pe tine ca părinte să faci față mai ușor acestor momente. Nu e ușor să fii mamă de prematuri, dar putem simplifica lucrurile pentru ei… prin conectare emoțională, prin implicare, prin iubire. Și de multe ori, lucrurile astea vin natural.

Minunile se nasc din emoții, iubire și conectare. Iar prematurii se nasc din mame capabile de toate aceste 3 lucruri.