Depresia post-partum este cea mai frecventa complicatie care apare in sarcina si lauzie, afectand pana la 15% dintre mame in primele 3 luni dupa nastere. Studiile arata ca in cazul mamelor bebelusilor nascuti prematur rata de depresie post-partum este aproape dubla, in special in perioada pe care o petrec in unitatile de terapie intensiva.

Cercetarile conduse de dr. Betty R. Vohr, director al Programului neonatal de monitorizare a mamelor si copiilor si profesor de pediatrie la Scoala de Medicina Warren Alpert din cadrul Universitatii Brown, a descoperit ca exista anumiti factori sociali si emotionali care cresc suplimentar riscul de depresie post-partum a mamelor cu bebelusi prematuri. Intitulata “Factorii sociali si emotionali cresc riscul de depresie post-partum a mamelor cu bebelusi prematuri”, cercetarea a fost publicata in The Journal of Pediatrics. Autor principal este Katheleen Hawes, asistenta in cadrul Centrului pentru copii si familii din Spitalul pentru mame si copii din Rhode Island si profesor asistent (adjunct) in cadrul Departamentului de Pediatrie al Scolii Medicale Alpert.

“Am descoperit ca mamele cu afectiuni mentale preexistente care aveau o perceptie negativa despre sine si nou-nascut la externarea din unitatile de terapie intensiva aveau risc crescut de depresie in prima luna de dupa iesirea din spital, indiferent de varsta gestationala a copilului la nastere”, explica Hawes.

Studiul a monitorizat 724 de mame de prematuri care au avut nevoie de mai mult de 5 zile de ingrijiri in unitatile de terapie intensiva si care au participat la un program de tranzitie intre spital si acasa. Familiile incluse in program au primit sustinere suplimentara si au fost instruiti in legatura cu bebelusii lor de catre parinti de prematuri cu calificare de specialisti in resurse familiale. Participantii au completat o evaluare inainte de externare, pentru a se stabili cum percep sprijinul primit de la personalul din unitatile de terapie intensiva, bunastarea bebelusilor, bunastarea mamelor (pregatirea/disponibilitatea lor sufleteasca) si confortul mamelor (ingrijorarea pentru bebelus). Cercetatorii au colectat si date privind afectiunile mentale preexistente si factorii de risc social. La o luna dupa externare, s-a intocmit Scala Edinburgh a depresiei postnatale.

Hawes a declarat ca “indiferent de varsta gestationala a prematurilor, mamele lor inregistreaza rate similare de depresie la o luna de la externare (20%  in cazul prematuritatii extreme, 22% in cazul prematuritatii moderate si 18% in cazul prematuritatii usoare). Afectiunile mentale preexistente, lipsa bunastarii mamelor, disconfortul acestora in privinta sanatatii bebelusilor si perceptia negativa asupra coeziunii familiale au fost de asemenea asociate cu posibilitatea aparitiei depresiei la o luna de la exernare.

Hawes si colegii sai au concluzionat ca evaluarea cuprinzătoare a sănătății mintale a mamelor inainte de externare este esentiala pentru identificarea femeilor cu risc de a suferi de depresie postnatala si pentru a li se face recomandările adecvate. Potrivit lui Hawes “evaluarea cuprinzatoare a tranzitiei dintre spital si acasa si interventiile de reducere a anxietatii si consolidarea sanatatii mintale a mamelor, a increderii si disponibilitatii lor, alaturi de evaluarea de dupa externare sunt necesare pentru identificarea, tratarea si sustinerea mamelor bebelusilor nascuti prematur.”

Din echipa de cercetatori au facut parte si alti specialisti din cadrul Spitalului pentru mame si copii din Rhode Island si Universitatii Brown: Elisabeth McGowan, Melissa O’Donnell si Richard Tucker.