Povestea noastră  începe la 28 de săptămâni fix..la controlul de 27 de săptămâni  am aflat ca fetita mea nu mai crescuse de la ultimul control, respectiv 23 de săptămâni..am fost trimisa la spital unde am și rămas pe loc internata spunându-mi ca voi naște prematur.
Maxim 7 săptămâni mai am de asteptat dar va trebui sa stau la pat sub supraveghere medicala.
De la o zi la alta termenul se scurta: 5saptamani, 3 săptămâni….pana în ziua în care au zis ca trebuie neapărat sa o scoată. Cauza? preeclamsia. Nu se oxigena suficient…asa a apărut minunea mea Miruna de 608 grame,31 cm și 23cm circumferința capului!
O mânuță de om cu o uriasa putere de a lupta! Pe langa multiplele complicații specifice prematuritatii, ne am confruntat si cu atrezie anala (habar nu aveam ca exista asa ceva). La o zi după naștere a trebuit operata de urgenta pentru a i se face colostoma…frica, speranța, fericirea și binecuvântarea de  a o putea tine în brate inca din prima zi!
Emoții cât lumea de mari, rugăciuni nesfârșite…toate le am trăit  în primele 4 luni (și nu numai) cât a trebuit sa stam in spital. Apoi a urmat un lung șir de alte si alte internări pe parcursul primului an de viata. Acum când toate au trecut nu pot decât sa ii mulțumesc Cerului pentru tot și pot spune doar atât „Cred în minuni pentru ca EA e una dintre ele”.
Nu voi putea uita vreodată sentimentele care te încearcă când ții un pui de om atât de fragil în brate….azi, Minunea mea are 3 ani și 7 luni ( 3 ani și 4 luni corectat)Recuperata aproape complet (motricitatea grosiera și tulburări de alimentație încă ne dau batai de cap).
Merge la gradinit,a  vorbește 2 limbi straine dat fiind faptul ca trăim în afara tarii. Este vesela, voioasa și mai presus de orice un copil fericit cu pofta de a descoperi lumea .
Va îmbrățișez pe voi toate, mămici de eroi în scutece! Incredere înainte de toate! Încredere în puiutii voștri! Dacă ei pot, noi putem orice!
Sănătate!!!
Mama de erou în scutec, Andreea!