Efectele terapiei muzicale asupra sugarilor prematuri

În ultimii ani, aplicarea terapiei prin muzică pentru prematuri în secția de terapie intensivă neonatală a atras din ce în ce mai multă atenție datorită efectelor sale clinice.

Muzioterapia poate îmbunătăți semnificativ ritmul cardiac, ritmul respirator și nivelul de stres al sugarului prematur, precum și creșterea volumului de hrănire orală.

Aceste rezultate pot exercita un impact pozitiv asupra bunăstării și calității vieții la nou-născuții prematuri din secția de terapie intensivă neonatală. Spitalele pot aplica terapia prin muzică, care a fost considerată un tratament non-farmacologic și neinvaziv copiilor prematuri din secția de terapie intensivă neonatală.

Sugarii prematuri (adică bebelușii născuți la sau înainte de 37 de săptămâni de gestație) formează un grup de pacienți dintre cei mai vulnerabili la durere. Sugarii tratați într-o unitate de terapie intensivă neonatală sunt expuși la o varietate de proceduri dureroase și la stresul mediului (de exemplu, zgomot, lumină). Multe studii au arătat că durerea repetată și susținută poate avea consecințe directe și pe termen lung asupra dezvoltării neurologice și comportamentale a nou-născuților. Durerea poate provoca modificări fiziologice, comportamentale și hormonale detectabile și poate contribui la o dezvoltare alterată în perioada copilăriei și adolescenței. Muzica live, cum ar fi cântatul, este un tip excelent de muzică atunci când este constantă, liniștitoare și direcționată către sugari. Cercetatorii subliniază că sunetul înregistrat nu ar trebui să înlocuiască expunerea la vocea umană: prin urmare, furnizorii de servicii medicale ar trebui să ofere sugarului oportunități ample de a auzi vocile părinților în direct (cântând sau fredonand diverse secvente).

Comitetul American de Pediatrie pentru Sănătatea Mediului a recomandat niveluri sigure de sunet, iar aceste recomandări au fost actualizate de o echipă de experți practicieni. Recomandările spun că sunetul continuu nu trebuie să depășească un nivel de 50 decibeli ponderați, iar muzica ca stimul auditiv să nu depășească 75 dB. Dacă se folosesc căști sau alte dispozitive, sursele de sunet trebuie păstrate la distanțe rezonabile de urechea sugarului, redate pentru perioade scurte și la niveluri sub 55 dB.

Ascultarea muzicii poate fi inițiată cu sau fără implicarea unui muzicoterapeut. Indiferent de tipul de muzică redat, mai multe studii au investigat efectele pe termen scurt ale muzicii asupra sugarilor prematuri, inclusiv îmbunătățirea rezultatelor fiziologice (de exemplu, saturația de oxigen, ritmul cardiac, ritmul respirator și tensiunea arterială), precum și starea comportamentală (de exemplu plâns, expresie facială, mișcări ale corpului) și scoruri de durere. Mai multi cercetatori au arătat că bebelușii prematuri care au primit muzică (atat inregistrata cat si cantarea mamei), au avut o saturație de oxigen semnificativ mai mare decât atunci când nu au primit muzică.

Expunerea la stimularea muzicală a avut multe efecte pozitive asupra sugarilor prematuri, cum ar fi creșterea greutății medii zilnice, a aportului caloric, reducerea zilelor de spitalizare și totodata reducerea nivelului de stres pentru grupul experimental.

Terapia prin muzică pentru bebelușii prematuri și mamele lor

Pentru mamă, despărțirea prematură de copilul ei înseamnă o confruntare imediată cu viața și moartea. Experiența poate fi traumatizantă, iar sentimentele trăite pot acționa pentru a o destabiliza. Mama însăși în raport cu noul ei rol este și ea prematură. Consecințele acestei experiențe transcendentale pot fi o stare de depresie, senzația de rănire a stimei de sine, un sentiment de eșec, de incapacitate de a aduce pe lume un copil sănătos și, astfel, de a fi o mamă bună. Pot apărea întrebări despre vinovăție și trăirea cu acea vinovăție. Preocuparea pentru supraviețuire, pentru viitor, teama de un handicap care ar putea apărea la copil sunt foarte grave.

Unitatea dintre mamă și copil, care a crescut în timpul sarcinii și ar trebui să continue să evolueze, a fost perturbată. O condiție importantă pentru ca copilul să obțină o dezvoltare sănătoasă, iar mama să depășească evenimentele traumatice, este construirea unei bune relații mamă-copil.

Muzioterapia se adaugă tuturor măsurilor de terapie intensivă și medicale. Trebuie să se adapteze bine și să fie flexibila. Pe de o parte, măsurile de sprijin și îngrijirea acută au preponderență, pe de altă parte, prin meloterapie se creează momente de calm care sunt trăite ca fiind favorabile. Terapia poate fi administrată atunci când copiii sunt în incubator sau mai târziu pe patul de încălzire. Se aplică de preferință atunci când copiii sunt lângă pieptul mamei (îngrijire cangur) sau când sunt ținuți în brațe. Este foarte benefic daca părinții participă la această experiență, poate și frații mai mari.

Experiențele au arătat că bebelusii foarte mici și slabi, când au ascultat muzică, s-au relaxat și au respirat mai calm și mai echilibrat, au adormit sau dorm mai adânc. La copiii mai mari, care au faze mai lungi de veghe, se poate observa percepția activă a muzicii: ochii se mișcă în spatele pleoapelor închise, gura se mișcă ușor,si poate întreaga mână sau chiar întregul braț se misca cu o lejeritate incomparabilă. Pleoapele fac un efort să se ridice în încercarea de a deschide ochii, capul se întoarce deasemenea spre direcția muzicii, mimica se relaxează, mâinile se deschid descriind mișcări ușoare în aer si un „zâmbet” apare pe față.

Mamele descriu ascultarea muzicii ca pe o experiență benefică. Simt ca se pot calma, relaxa, lăsa întrebările supărătoare în urmă pentru o vreme și redescoperă încrederea în sine. Tensiunea poate fi eliberată încet, si „respirația profundă” devine posibilă. A vorbi despre temeri și griji devine mai ușor în această atmosferă. Poate avea loc un început de elaborare a celor mai profunde experiențe.

S-a demonstrat că vocea cântătoare este „instrumentul muzical” care se potrivește cel mai bine copilului prematur. Pentru intalnirea muzicala cu copilul prematur este nevoie de un sunet care are putina forta de gravitatie. Vocea cântătoare poate avea suficientă lejeritate necesară acestei situații. Devine usoara, moale si cu o tensiune elastica, urmand complet curentul respirator si fiind ghidat. Mai presus de toate, tonul șoptit este lipsit de greutate, transparent și cald. Dacă sunetul poate fi mai intens, vocalele A, O sau U pot fi vocalizate: mama poate fredona un simplu cântec de leagăn, un cântec de somn, un cântec pentru îngerul păzitor sau ceva inventat dupa cum simte.

Nu întotdeauna o mama este pregatita sa-i cante bebelusului ei. Adesea, îi ia ceva timp pentru a avea încredere în propria ei voce cântătoare. Tocmai datorită expresiei emoționale a vocii cântătoare, în special a vocii mamei, cântecul mamei devine atât de valoros în relația cu copilul. Mamele se pot simți sigure că fac ceva favorabil pentru procesul de vindecare al copilului lor, chiar și după părăsirea clinicii. Este de mare ajutor dacă mamele au cântat deja în timpul sarcinii și, astfel, au câștigat încredere în ele și în propria voce.

OPINIE PERSONALA

IMPARTASIREA PROPRIE EXPERIENTE DE COPIL NASCUT PREMATURI, SI ULTERIOR DE MAMA DE PREMATUR

Multa vreme, nu am avut habar despre cum am venit pe lume si despre cat de mult am luptat sa supravietuiesc. Povesteau bunicii mei la un moment dat, ca se rugau de mama mea “sa ma lase in spital”, ca nu am sanse. Dar Dumnezeu a avut alte planuri cu mine si iata ca, la 37 ani distanta, scriu acest articol, udand tastatura laptopului cu lacrimi ce pica una cate una.

Sunt sigura ca pe vremea parintilor mei, nu exista atat de multa informatie ca acum si nicidecum nu se gandeau sa includa terapia prin muzica in recuperarea mea pe parte emotionala sau cognitiva. Insa intuitiv si poate ghidati de o forta, au reusit sa integreze muzica in viata mea, inca de cand m-am nascut. Chiar si acum gasesc fotografii alb negru, cu mine la un anisor, stand pe o patura in parc, cu casetofonul langa mine. In familia mea (de moldoveni), mereu s-a cantat si s-a dansat mult, iar creierul meu a fost familiarizat cu muzica, natural. Tocmai de aceea, la varsta de 5 ani, am inceput sa muncesc cu adevarat si sa ma dedic muzicii.

Anii au trecut, si la 27 ani de ani am aflat vestea ca voi fi mama. Am cantat la evenimente pana in luna a 6-a, insa si acasa, inca din primul trimestru de sarcina, am cantat burticii mele tot ce imi trecea prin cap.

Cine avea sa creada ca se repeta povestea, si ca si eu voi fi mama de prematur? Ajunsa la maternitate la 35 saptamani, avand confirmarea medicului ca nasc in noaptea cu pricina … tot nu voiam sa cred. Mi-au spus ca de cum ma trezesc, voi avea bebelusul in salon. M-am trezit … au trecut o ora, doua, cinci, opt … dar bebelusul intarzia sa apara. Ulterior am aflat ca este in incubator, ca are nevoie de ajutor pentru a respira, plus un tratament care sa il mobilizeze. Il vizitam doar de 2 x pe zi, timp de cateva minute, si nu reuseam sa ii cant sau sa il ating, insa abia asteptam ziua in care sa il tin la piept si sa ii cant un cantec de leagan – am reusit asta abia in a 7-a zi de la nastere.

Prima grija de cum am ajuns acasa, a fost sa ma asigur ca in camera unde sta, exista muzica pe fundal, in surdina. Nu m-am temut ca il sperie, ca il deranjeaza sau ca ii afecteaza somnul, ci a fost un must sa aiba muzica pe fundal. La prima vizita a pediatrei era tare agitat, asa ca am ramas in living sa o las sa il consulte. Deodata, dna dr. m-a strigat: “Doamna Studencu, e nevoie de vocea dvs.! Eu nu sunt de ajuns, doar vocea dvs. il va calma”. Am intrat la el si am inceput sa ii vorbesc, si da, deodata se inseninase la fata. Doamna dr. mi-a spus ca tonul si vocea mamei sunt incomparabile, ca relaxarea cu care eu emit sunete catre el ii influenteaza starea, si ca trebuie sa existe aceasta conectare vocala intre noi. Pana atunci, cautasem si citisem informatii despre sterilizatoare smart, aparate de facut lapte, camera video, saltele de cocos si alte articole care nu m-ar fi ajutat deloc sa ma conectez cu copilul meu. Am realizat atunci, ca tot ce conteaza cu adevarat in calmarea si intelegerea bebelusului meu, sunt eu, vocea mea si linistea pe care reusesc sau nu sa i-o transmit.

M-am temut ca vor fi intarzieri pe plan motric, cognitiv, academic, limbaj … dar am avut mereu incredere ca Dumnezeu imi va ghida pasii cat sa il ajut sa se dezvolte normal. A ascultat muzica si i-am cantat luna de luna, iar de pe la 10 luni deja ascultam impreuna si fredonam cantecele cu versuri. Muzica ii dadea stare de bine si il linistea, iar ulterior am vazut cat de mult l-a ajutat in dezvoltare. Au fost dificultati in ceea ce priveste dezvoltarea socio emotionala, teama de abandon, iar faptul ca in primele 7 zile am fost separati, si-a spus cuvantul in primii ani. Nu a fost usoara acomodarea la gradinita sau ruperea de mine in anumite situatii, mai ales pentru ca din mai multe motive (pe care le regret acum), am stat destul de retrasi de lume si de grupuri de copii.

Atunci mi-am promis ca voi incerca, prin cunostintele mele muzicale de la acea vreme, sa creez niste programe de stimulare prin muzica atat pentru bebelusi si parinti, cat si pentru copii mai mari. Am realizat ca prin muzica, miscare si dans, copiii mici, mai cu seama copiii nascuti prematur se pot dezvolta frumos, si pot recupera multe dintre lipsurile pe care le au, fara voia lor.

Am invatat mult, am studiat, am cautat, m-am inscris la nenumarate cursuri care sa ma ajute sa inteleg cum functioneaza muzica asupra creierului copilului, si am fost chiar autodidact in acest proces de invatare continua.

In ultimii ani, mi-au trecut pragul zeci de copii nascuti prematur, unii mai mici, altii mai mari, unii cu probleme mici de comunicare sau intarzieri verbale, altii cu probleme majore de exprimare, coordonare sau deficit de atentie.

Prin constanta si perseverenta, acesti copii au evoluat enorm, iar faptul ca parintii au dat o sansa acestui mod de dezvoltare prin stimulare muzicala, a fost un mare plus pentru copiii lor.

Ce ofera mai exact muzica, terapia prin muzica sau stimularea muzicala?

▪️ relaxare & distractie

▪️ dezvoltarea pensei digitale

▪️ coordonarea mana – ochi

▪️ reducerea starilor de anxietate

▪️ dezvoltarea socio emotionala

▪️ stimularea creativităţii

▪️ consolidarea relațiilor în grup

▪️ formarea urechii muzicale

▪️ familiarizarea cu diverse ritmuri

▪️ deprinderea a noi achiziţii cognitive

▪️ dezvoltarea percepţiei spaţiale

▪️ focus & prezenta in sarcinile scolare

▪️ exprimarea preferințelor, autentic

▪️ imbunatatirea auzului

▪️ dezvoltarea memoriei vizuale

▪️ imbunatatirea capacitatii artistico-creative

▪️ largirea si dezvoltarea vocabularului

▪️ consolidarea mişcărilor coordonate, pe muzica

▪️ dezvoltarea motricităţii fine si grosiere

▪️ creşterea capacităţii de socializare – exteriorizare

▪️ capacitatea de a respecta reguli intr-o activitate de grup

▪️ dezvoltarea capacității de a se exprima liber

▪️ perfecționarea deprinderilor de a cânta

▪️ capacitatea de a imita si a reproduce in timp real un ritm

▪️ creşterea capacităţii de concentrare a atenţiei

▪️ dezvoltarea capacităţii de realizare a unor sarcini împreuna cu alţi copii

Faptul ca vad progres si evolutie la copiii cu care lucrez, intareste si mai mult cele scrise mai sus, astfel ca am scris cu inima ceea ce vad an de an, la copiii cu care lucrez.

Stimularea prin muzica si muzica in sine reprezinta o minune in viata noastra, a tuturor, indiferent ca ne confruntam sau nu cu probleme medicale.

Geanina Studencu – Artist vocal/Educator muzical