Studii diferite au arătat că suferința emoțională în prima lună după naștere a mamelor de prematuri este mai mare în comparație cu cea a mamelor de copii născuți la termen. Explicațiile sunt legate atât de evenimentul nașterii premature care este traumatizant în sine dar și de nivelul de sănătate și dezvoltare a copiilor prematuri. Adesea, sănătatea prematurilor este în risc iar mamele e firesc să dezvolte o stare de teamă.

Nesiguranța legată de viitor, întrebările legate de dezvoltarea copiilor sunt surse de incertitudine care conduc adesea la anxietate. Prematuritatea vine însoțită de o perioadă lungă de spitalizare, iar situația pandemică din ultimii ani nu a permis ca mama să rămână internată împreună cu copilului și chiar au interzis vizitele frecvente ale mamei.

Perioada de după nașterea premature vine însoțită de o stare emoțională fragilă, cu un nivel ridicat de distres, cu simptome de depresie (tristețe, lipsă de apetit, tulburare de somn), anxietate dar și simptome de sindrom de stres post-traumatic. Un studiu realizat în Norvegia în 2014 arată că peste 50% din mamele care născuseră prematur se confruntau cu simptome de stres post-traumatic.

Mama se confruntă cu o serie de emoții dezadaptative care pot conduce la tulburări emoționale. Pierderea perioadei de sarcinii, a planului de a duce sarcina la termen și de a naște un copil complet format adesea este asimilată cu o perioadă de doliu. Dacă o mamă care își pierde copilul are o perioada de timp în care să plângă, să sufere, mama de prematur nu poate sta prea mult în contact cu emoțiile ei atât de dureroase pentru că ea trebuie să aibă grijă de copilul nou născut.

Vinovăția este o emoție foarte frecvent menționată de mamele de prematur care pot să își pună întrebări de genul: Unde am greșit? Am făcut ceva care a provocat nașterea prematură? De ce corpul meu nu a putut duce sarcina la termen? Un nivel ridicat de vinovăție vine însoțit de rușine și poate duce foarte către o tulburare depresivă.
Îngrijorarea este, de asemenea, specifică mamelor care nasc înainte de termen sau copii cu greutate la naștere. Știm că orice părinte își dorește să aibă un copil sănătos iar nașterea prematură vine adesea cu probleme de sănătate mai mici sau mai mari ale copiilor. Starea prelungită de îngrijorare și transformarea acesteia în frică sau chiar panică poate conduce la tulburarea de anxietate sau tulburarea de panică.
E nevoie ca mama să fie bine fizic și emoțional pentru a putea să facă față în condițiile speciale ale nașterii premature, pentru a avea relații bune cu personalul medical, pentru a putea avea lactație și mai departe pentru a putea avea un copil sănătos.

Care sunt nevoile unei mame de prematur? Care sunt factorii protectori pentru mamă și copil?
În prima perioada de după naștere mama este în contact cu personalul medical care are grijă de ea și de copilul născut prematur. Dacă bebelușul este internat la terapie intensivă majoritatea timpului cadrele medicale sunt cele care se ocupă majoritar de copil. Va fi de mare ajutor pentru mamă să primească informații corecte despre starea de sănătate a copilului.
Alte elemente de suport foarte importante din partea maternității sunt:
Comunicarea empatică;
Informarea și îndrumare pentru pregătirea plecării acasă;
Informare despre etapele de dezvoltare a copilului prematur (vârsta corectată, eventuale întârzieri, când să se îngrijoreze părinții);
Evaluare și consiliere psihologică/asistare de urgență.

În perioada de spitalizare mama intră în contact cu soțul și cu familia extinsă (părinți, socri, alte rude, prieteni). Aceștia pot fi o sursă importantă de suport dar și de stres dacă nu sunt foarte atenți la nevoile mamei. Suportul din partea familiei ar trebuie să vină cu empatie dar și cu ajutor concret (înlocuirea mamei de la anumite sarcini, ajutor material).
Este însă important ca familia să fie conștientă că mama nu are nevoie de:

  • Comparații cu alți copii, cu alte povești ale nașterii;
  • Povești despre alți copii cu greutăți mari la naștere;
  • Învinovățire (Ți-am spus eu să nu…);
  • Povești cu final trist.

După spitalizare mama are nevoie în continuare de suportul familiei atât ajutor fizic sau material dar și suport emoțional. În comunitate mama poate primi ajutor fie în grupuri de suport pentru mame fie poate primi asistare psihologică.

Ce este Kagaroo Mother Care?

Copilul este așezat pe pieptul unui părinte sau al unui alt adult în contact piele pe piele. KMC este diferită de contactul de rutină piele la piele recomandat tuturor nou-născuților în prima oră după naștere.
KMC se referă la contactul piele pe piele:
• pentru sugari prematuri sau cu greutate mică la naștere, atât cu stare bună de sănătate cât și bolnavi
• continuu si prelungit (cel puțin 8 ore pe zi)
• însoțită de sprijin pentru alăptarea exclusivă sau alăptarea și cu lapte matern
• monitorizat îndeaproape dacă copilul este trimis acasă în KMC.

Kangaroo Mother Care (KMC) este creația medicului pediatru columbian Edgar Rey, care a introdus-o ​​la Instituto Materno Infantil din Bogota în 1978. A fost o idee născută din disperare în cea mai mare unitate neonatală din Columbia, responsabilă pentru nașterea a 30.000 de copii pe an. În acea perioadă unitatea era supraglomerată (uneori trei bebeluși împărțeau un incubator) și în consecință crescuseră: rata infecțiilor încrucișate, rata mortalității, rata abandonului. S-a căutat o soluție în care copiilor care nu aveau acces la un incubator să li se crească șansa de supraviețuire. S-a descoperit această metodă de incubator uman în care bebelușul era așezat în contact direct pe pielea mamei. În lipsa locurilor de spitalizare au fost externați copii prematuri iar mamele învățate să îi poarte toată ziua direct pe piele și s-a constatat o creștere a ratei de supraviețuire. Practic împreună cu alăptarea exclusivă îmbunătățește semnificativ rezultatele de supraviețuire pentru copiii prematuri sau cu greutate mică la naștere atunci când sunt începute imediat după naștere.
Kangaroo Care pentru bebelușii de la terapie intensivă și post-terapie înseamnă numeroase beneficii:
scade perioada de spitalizare cu până la 50%;
îmbunătățește creșterea ponderală;
stabilizează ritmul cardiac, tensiunea arterială și respirația;
îmbunătățește nutriția bebelușului;
scade rata mortalității;
este recunoscută pentru beneficii la nivel psihologic.

În primul rând este o intervenție care îi permite mamei să-și asume un rol central în îngrijirea nou-născutului ei, inversând astfel schimbarea raportului de putere dintre mamă și personalul din sistemul de îngrijire a sănătății. Metoda răspunde nevoilor mamei și copilului. Umanizează îngrijirea mamei și a nou-născutului prin împuternicirea și implicarea celor cărora le pasă cel mai mult de nou-născut, mai degrabă decât să se concentreze predominant pe soluții tehnologice (WHO 2023).
Dr. Rajiv Bahl, șeful unității pentru nou-născuți de la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și coordonatorul studiului, a declarat: „Menținerea mamei și a bebelușului împreună chiar de la naștere, cu zero separare va revoluționa modul în care se practică terapia intensivă neonatală pentru bebelușii născuți prematur. Cu cât este începută cât mai curând posibil, Kangaroo Mother Care poate salva mai multe vieți, poate îmbunătăți rezultatele sănătății bebelușilor și asigură prezența constantă a mamei împreună cu copilul.”

Efectele pozitive ale metodei

Asupra bebelușului Asupra mamei
Calmarea durerii
Stabilitatea fiziologică(temperatura, ritm cardiac)
Creștere în greutate
Reduce colicile
Reduce episoadele de apnee
Reduce episoadele de plâns
Somn mai bun
Scade riscul de îmbolnăvire
Creștere în greutate și dezvoltarea nou-născutului
Sănătatea mentală a copilului
Scaderea ratei mortalității (de la 70 la 30%)
Scade perioada de spitalizare

Rata de alăptare
Interacțiunea părinte-copil
Sănătatea mentală și satisfacția părintelui
Asociația Prematurilor a inaugurat în premieră în România terapia Kangaroo Care și a donat, la maternitățile din capitală și din alte orașe ale tării, fotolii ergonomice necesare implementării acesteia. Peste 2200 de beneficiari beneficiază în prezent de donațiile de la maternitățile din București (Polizu, Cantacuzino, Pantelimon, Filantropia), Sibiu, Baia Mare, Constanța, Tg. Mureș, Buzău, Craiova și Vaslui.

 

Despre Asociația Prematurilor
Asociația Prematurilor dezvoltă în România programe dedicate copiilor născuți prematur, părinților și personalului medical de la neonatologie și reunește experți din diferite discipline, părinți, reprezentanți din mass-media pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor publice de sănătate din România. Asociația Prematurilor este singurul ONG din România acreditat pe prematuritate în conformitate cu prevederile Legii nr.197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice din România.
Organizația derulează programe caritabile de donații în maternități, de educație continuă pentru cadrele medicale, susține ateliere si webbinarii pentru familiile cu prematuri, proiecte de prevenție a nașterii premature, susține financiar cazurile sociale de familii cu prematuri.
Până acum, Asociația Prematurilor a donat 59 de echipamente medicală modernă în 22 de orașe din România și este inițiatoare implementării terapiei „kangaroo care” în 13 maternități din România. Valoarea tuturor proiectelor derulate de Asociația Prematurilor în ultimii 5 ani este de peste 470.000 de euro și au avut impact pentru 7000 de nou-născuți, 1000 de medici, 6000 de părinți și își continua misiunea să caritabila și în 2023.
In 2021, Comitetul Economic și Social European (CESE) a acordat Premiul pentru Solidaritate Civilă Asociației Prematurilor pentru proiectul prin care s-au donat echipamente și aparate de protecție secțiilor de neonatologie din România. În ianuarie 2020, Asociația Prematurilor a fost premiată în Germania, de către EFCNI (European Foundation for the Care of Newborn Infants), pentru implicarea în proiecte de filantropie și pentru rezultatele obținute în România în cauza prematurității.

 

Referințe
Holditch-Davis, Diane, Hudson Santos, Janet Levy, Rosemary White-Traut, Victoria Geraldo, and Richard David. 2015. “Patterns of Psychological Distress in Mothers of Preterm Infants.” Infant Behav Dev November (41): 154–63. https://doi.org/10.1016/j.infbeh.2015.10.004.Patterns.
Kendall, George, Jennifer Rowe, Margaret Barnes, and Lauren Kearney. 2021. “The Parenting Premmies Support Program: Designing and Developing a Mobile Health Intervention for Mothers of Preterm Infants.” Cogent Social Sciences 7 (1). https://doi.org/10.1080/23311886.2020.1865617.
Misund, Aud R., Per Nerdrum, and Trond H. Diseth. 2014. “Mental Health in Women Experiencing Preterm Birth.” BMC Pregnancy and Childbirth 14 (1): 1–8. https://doi.org/10.1186/1471-2393-14-263.
McDermott-Perez, Lisa, Eileen [Col] Penque, Debra Ann [Col] Jones, and Juan Carlos [Col] Roig. 2007. Preemie Parents: Recovering from Baby’s Premature Birth. Praeger. http://ovidsp.ovid.com/ovidweb.cgi?T=JS&PAGE=reference&D=psyc5&NEWS=N&AN=2007-02986-000.
World Health Organisation. 2023. “Kangaroo Mother Care A Transformative Innovation in Health Care.”