Testimoniale

Părinți

test7

Diagnosticul bebelușului la naștere: hemoragie cerebrală IVH gr. I-II, detresă respiratorie gravă, cvadruplă circulară de cordon, plămân geamt mut, apgar 6, convulsii hipocalcemie-hipoglicemie, rinichii se încăpățânau să funcționeze.
Au urmat 5 zile de delir și de durere, pentru că nu mi s-au putut administra calmante, botezul de a doua zi al puiului meu. Am rupt, am sfâșiat, am mușcat pereții de durere, iar în momentele de luciditate mă târam la reanimare și îmi țineam puiul de mânuță, îi spuneam în fiecare secundă că este cel mai puternic, cel mai iubit… Cu toate acestea mie mi se părea perfect.

test8

Fetița mea Chantal Melek, a venit pe lume (9 iunie 2005) în săptămâna 23 + 5 zile de sarcină; 650 de grame și 31 de centimetri. Noi o așteptam în 22 septembrie! Am plâns, am disperat, m-am rugat la bunul Dumnezeu să nu mi-o ia, am vorbit neîncetat cu ea, îi citeam până și ziarele… doream să știe că sunt lângă ea și că nu o voi părăsi… doream să-mi audă vocea mereu!
2 zile mai târziu cântărea doar 510 grame… dar încă respira singurică. După 3 luni bune… am ajuns acasă cu 2230 de grame. Incă un an de zile a fost monitorizată acasă, am trecut și printr-o resuscitare (făcusem, spre norocul nostru, un curs în spital) de care sunt mai mult decât mândră, dar nu-mi aduc aminte cu plăcere… fiindcă era s-o pierdem!

Când asistenta mi-a arătat incubatorul unde era fetița mea, am fost șocată să văd un bebeluș cu ochii migdalați, cu capul țuguiat și bărbia ascuțită, foarte slab și cu pielea încrețită. Avea o branulă care părea imensă pe lângă mânuța ei subțire, un furtunaș în guriță și nelipsitul oximetru. Am făcut doi pași înapoi și am întrebat speriată ce are și de ce arată așa.
Medicul mi-a spus că așa arată un prematur și că este bine atât cât poate să fie un copil născut la 32 de săptămâni și că despre un prematur nu poți spune niciodată că e bine.

Pentru cele trei luni de agonie, neliniște, teamă petrecute lângă incubator, am fost binecuvântați cu minunea noastră de fetiță – Sofia Ioana, un înger cu ochișori albaștri, veselă și fericită tot timpul!
S-a grăbit să vină pe lume la 25 săptămâni de sarcină cântărind doar 700 de grame!
Părea un vis, abia puteai să o zărești între atâtea fire, tuburi, sonde și întreg trupușorul ei părea desenat.

„La mulți ani tuturor eroilor! Iar celor care acum trec prin acel moment mai greu… le dorim muuultă sănătate și credință multă în suflete!”

Tănasă Cristina Adriana

Acord cu Asociația Prematurilor

Parteneri

Când planurile nașterii unui copil deraiază brusc și îl aduci în lume mult mai devreme decât te așteptai, teama, întrebările, nesiguranța și neputința te înconjoară cu un ritm căruia uneori e greu să îi faci față. Pentru asta mă bucur că există Asociația Prematurilor, pentru atunci, în criză, orice părinte are nevoie de ajutor, și fiecare gram de ajutor îi poate da speranță. Știu câtă vindecare poate aduce doar speranța.

Cristina Buja- Owner & Writer @ FUN Parenting

Mamele de prematuri cu greutate mică au cele mai lungi termene de internare, care ajung până la 3 luni, perioadă în care fără suport psihologic, ele trec foarte greu peste această perioadă dificilă. Colaborarea cu psihologul Nina Sofian este o gură de oxigen pentru acestea.

Adrian Craciun, Sef Sectie Neonatologie Cantacuzino

Știi cum este roua de pe iarbă, dis-de-dimineață, vara? Cam așa ești tu, Diana! Proaspătă și strălucitoare! Și dacă ar fi să mi te imaginez tot vara, buburuză mi-aș imagina că ești! Și știi de ce? Pentru că ești  pozitivă și știi să faci ca greul să pară mai puțin greu! Cu drag și multă prețuire!

Psih. Adina Codreş – Consilier superior Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție

Se simte că te implici cu tot sufletul în munca pe care tu o faci, Diana. Pe mine oricum m-ai cucerit de la prima filmare, iar dacă ai vreodată nevoie de ajutor cu orice, sunt aici.

Monica Rădulescu, jurnalist Digi TV si Owner @ BonBons

“Am apreciat-o pe Diana încă dinainte să o cunosc. Când am aflat de proiectele pe care le derulează în favoarea copiilor născuți prematur, am acceptat imediat să mă implic în campaniile de strângere de fonduri. Apoi ne-am întalnit personal și am descoperit un om minunat, care își consumă aproape timpul și energia în favoarea micuților prematuri și a famiilor lor. Sunt aproape 5 ani de când admir munca și eforturile pe care Diana le face în cadrul Asociației Prematurilor și în tot acest timp am putut să mă conving că este un om extraordinar. Mă consider o norocoasă că pot să o numesc prietena mea.”
Ana Maria Mitrus – meseriadeparinte.ro