Când asistenta mi-a arătat incubatorul unde era fetița mea, am fost șocată să văd un bebeluș cu ochii migdalați, cu capul țuguiat și bărbia ascuțită, foarte slab și cu pielea încrețită. Avea o branulă care părea imensă pe lângă mânuța ei subțire, un furtunaș în guriță și nelipsitul oximetru. Am făcut doi pași înapoi și am întrebat speriată ce are și de ce arată așa.
Medicul mi-a spus că așa arată un prematur și că este bine atât cât poate să fie un copil născut la 32 de săptămâni și că despre un prematur nu poți spune niciodată că e bine.