Decesul neonatal apare cel puțin o dată la 100 de nașteri, reprezentând 63% din totalul deceselor la copiii cu vârsta de până la 5 ani din Uniunea Europeană.

De asemenea, sunt înregistrate mari diferențe ale ratei mortalității neonatale în așa numitele țări „noi” și vechea Europă. În 2004, la nivelul țărilor care au aderat la Uniunea Europeană înainte de 2004 (primele 15 state membre) și Norvegia, rata medie a mortalității neonatale era de 2,7 la 1000 de nașteri. Această rată era mult mai mare (4,4 /1000) în țările care au aderat la Uniunea Europeană în 2004 (Cehia, Cipru, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia) și de trei ori mai mare în țările care au aderat în 2007 (Bulgaria și România).

Cu siguranță, exemple concludente alte costurilor sociale datorate de nașterile premature sunt date de incidența afecțiunilor de paralizie cerebrală, cu o rată de 2,3 la fiecare 10.000 de nou născuți. Costurile asociate pe durata vieții pentru această afecțiune sunt estimate la un minim de 750.000 de euro per copil, totalizând mai mult de 7 milioane de euro pe an. În SUA, costurile anuale estimate asociate nașterilor premature sunt de 26.2 milioane de dolari la nivelul anului 2005.

Un alt exemplu de cost social asociat este legat de afectarea forței de muncă. Membrii societății născuți prematur care nu au beneficiat de îngrijire adecvată au, de obicei, mai puține abilități față de o persoană obișnuită, aptă de muncă, rezultând astfel un deficit de forță de muncă al pieței europene.

Până la 10% din copiii născuți prematur suferă din cauza unor dizabilități medicale care le afectează capacitatea de muncă cu până la 50%. Analizând pe termen lung, prematurii echivalează cu 20.000 de copiii pe an, fiecare dintre aceștia având riscul de a fi inapți total pentru a se înscrie în forța de muncă.

Nașterile premature și copiii cu greutate mică la naștere au de asemenea un impact în performanțele părinților la locul de muncă. Multe dintre mamele de prematuri întârzie să se întoarcă la serviciu, își reduc programul de lucru sau renunță la locul de muncă pentru îngrijirea copilului. Acest fenomen este de obicei asociat cu o scădere a veniturilor familiale cu până la 32%.

Părinții copiilor cu dizabilități neuro-senzoriale și cognitive au nevoie în general de servicii speciale în perioada imediată externării dintr-o unitate de îngrijire neonatală. La vârste mai mari sunt utilizate servicii necesare dezvoltării ce includ programe de îngrijire zilnică, managementul cazuistic și consiliere, îngrijire temporară și îngrijire la domiciliu, precum și servicii suplimentare de sănătate și servicii educaționale.

Mai mult decât atât, unele costuri includ energie emoțională și psihică pentru îngrijirea unui prematur ce poate avea drept consecință izolarea părinților și limitarea contactului social al acestora.

În contextul creșterii numărului de prematuri în Europa, toate aspectele enumerate anterior reprezintă un semn de alarmă pentru luarea unor măsuri rapide, în special când se vorbește de prioritățile ambițioase ale strategiei pentru Europa 2020:

  1. Reducerea gradului de abandon școlar la mai puțin de 10%.
  2. Creșterea vârstei la 30-40 de ani a segmentului populației cu educație terțiară la cel puțin 40%.
  3. Reducerea sărăciei și excluziunii sociale a 20 de milioane de oameni.
  4. Creșterea ratei de angajare a populației cu vârsta de 20-64 de ani la cel puțin 75%.

Persoanele responsabile pentru luarea deciziilor trebuie să aibă în vedere efectul economic pe termen lung al nașterilor premature. Mai mult decât atât, aceștia trebuie să fie mai receptivi asupra constrângerilor financiare pe care le întâmpină părinții cu venituri mici, în momente critice ale relației părinte – copil.