Ai auzit și tu, probabil, de nenumărate ori expresia „viața ta se va schimba complet după ce vei naște”. Este adevărat că multe dintre obiceiurile tale sunt înlocuite cu altele după ce vine pe lume bebelușul, însă, păstrându-ți inima deschisă și zâmbetul pe buze vei gestiona mult mai ușor situațiile dificile pe care le întâlnești ca proaspătă mămică.

Ca mamă și psiholog am întâlnit multe dificultăți cu care o mamă se confruntă mai ales în primul an de viață al copilului. Așa că am scris acest articol pentru a împărtăși cu tine câteva dintre cele mai importante informații care te vor ajuta atunci când urmează să ai un copil sau ai născut de curând.

Muzica și bebelușii

Muzica este o modalitate foarte ușoară prin care bebelușul se poate liniști, inclusiv în primul an de viață. Există o serie de sunete care au un efect dovedit asupra stării de calm a bebelușilor, precum sunetele din natură, sunetul alb (sunete care au o amplitudine constanta, undeva între 20 Hz și 20 kHz) sau vocea mamei. Chiar și atunci când copilul este liniștit, poți folosi muzica oricât de des pentru a menține starea de calm. Alocă măcar câteva minute pentru asta, iar bebelușul va aștepta cu nerăbdare anumite cântece cu care l-ai obișnuit.

Nu este necesar să cauți un anumit tip de muzică, poți începe cu ceea ce îți place ție. De asemenea, există în prezent foarte multe variante muzicale adaptate pentru copii, în care diverse cântece au fost transformate în cântece de leagăn.

Printre beneficiile obiceiului de a-i pune copilului muzică, se numără faptul că el se obișnuiește cu sunetele muzicale (ceea ce ulterior poate contribui la dezvoltarea unor abilități și a curiozității spre acest domeniu), consolidarea abilităților comportamentale și cognitive (muzica fiind unul dintre domeniile care antrenează toate resursele noastre psihice); în plus, întreaga familie poate beneficia de această modalitate de a scăpa de stres.

Cercetătorii ne atrag însă atenția asupra faptului că cel puțin în primele luni, bebelușii au un auz mai slab dezvoltat, motiv pentru care nu percep cât de tare plâng. La vârste atât de fragede, ei nu disting vocile de zgomotele de fundal la fel de bine precum adulții, acesta fiind motivul pentru care le este atât de ușor să adoarmă în locuri aglomerate.

Interacțiunea cu alți copii

Primul an de viață este presărat cu multe provocări și noi experiențe, nu doar pentru bebeluș, ci și pentru restul familiei. Unul dintre cele mai importante aspecte pe care le are de asimilat copilul este socializarea și modalitățile prin care poate conviețui cu ceilalți.

Primul stadiu al socializării are loc chiar în cadrul familiei din care face parte. Cu toate acestea, este important ca părinții să-i permită celui mic să se apropie și de alți copii sau tovarăși de joacă. Astfel, este asigurată învățarea comunicării și se pun bazele abilităților de interacțiune.

Activitățile sociale pot începe oricât de devreme. Când abilitățile sociale sunt învățate la o vârstă fragedă, vor fi avea efecte pozitive asupra vieții sociale la vârste mai mari.

Concret, bebelușul nu se va implica într-un joc direct cu cei de aceeași vârstă. Pe de altă parte, bebelușii sunt interesați să se observe reciproc și să interacționeze (prin atingere, apucare, lovire). Activitățile de joc comun încep abia după vârsta de 1 an, când bebelușii încep să meargă. Cu alte cuvinte, aceștia beneficiază din expunerea la compania altor bebeluși prin faptul că primește o stimulare aparte, specifică apropierii de copii de aceeași vârstă.

În acest context, este important să-ți urmărești cu atenție copilul și să observi dacă se simte sau nu confortabil în prezența altor bebeluși. De asemenea, apropierea de alți copii este de evitat dacă unul din ei este bolnav.

Pe scurt, iată câteva aspecte pe care este bine să le ai în vedere:

  • Încearcă să expui copilul la cât mai multe contexte sociale, indiferent dacă mergeți până la magazinul din colț sau în parc, orice schimbare de decor și ieșire din rutină este binevenită.
  • Găsește un grup de joacă cu părinți și copii și integrați-vă în acesta. Astfel, copilul se va bucura de compania altora de aceeași vârstă în timp ce știe că și tu ești împreună cu prieteni mai noi sau mai vechi. De fapt, cu cât contextul social este mai larg cu atât lumea copilului devine și ea mai amplă.
  • Și căminul vostru poate fi un context de socializare. De exemplu, îl poți așeza și pe el la masă, chiar dacă nu a început încă să consume mâncare solidă. Este un context propice în care copilul poate observa modalități de interacțiune în cadrul familiei.

Bebelușii și energia mamei

În primul an de viață bebelușul are nevoie de un mediu cât mai cald și iubitor pentru a răspunde cât mai bine (respectiv pentru a asimila informații necesare și jur și pentru a se simți în siguranță). Așadar, ia-l în brațe și oferă-i un răspuns atunci când plânge. Este necesar pentru a asigura o relație puternică și sănătoasă. De fapt, un bebeluș nu poate fi ”răsfățat”, tot ce facem este să-l ajutăm să capete încredere că cineva îl protejează. Nu ne putem aștepta de la un micuț, cu resurse aflate încă în dezvoltare, să-și procure singur sentimentul de siguranță.

Pe de altă parte, în mod instinctiv, părinții răspund la 50 – 60% dintre vocalizările copilului. Unii autori au constatat prin studii controlate că răspunsul la 80% dintre cereri asigură o învățare optimă a limbajului, însă, la o frecvență mai mare de atât, învățarea înregistrează un declin. Cu alte cuvinte, un părinte care răspunde la toate cererile copilului îi poate îngreuna acestuia procesul de învățare.

A fi atins, luat și purtat în brațe și îmbrățișat sunt acțiuni vitale pentru dezvoltarea copilului, conform cercetătorilor iar mămicile confirmă că nimic nu poate fi mai încântător decât contactul cu copilul. Însă, este firesc ca atât mama cât și copilul să simtă nevoia să ia o pauză unul de la celălalt. Este perfect normal, iar mămicile pot apela la soții lor, sau chiar la rude și prieteni apropiați, fără să se simtă vinovate. Atenția față de propria persoană este la fel de importantă ca și atenția față de copil. Și, în plus, o pauză este necesară unei mame fericite și sănătoase.

Comparațiile făcute de părinți

Probabil știi deja că fiecare copil se dezvoltă într-un ritm propriu. Și desigur, pragurile pe care le atinge în dezvoltare nu sunt singurul lucru important pe care îl poți spune despre copil. Cu toate acestea, tendința naturală este să reacționăm când vedem că alți copii de la locul de joacă au atins mai multe praguri ale dezvoltării decât propriul copil. Într-un fel, comparațiile sunt de înțeles și, uneori, sunt formulate automat. Însă, avem și capacitatea de a ne opri la timp până nu ne stresăm inutil și nu începem să-l criticăm pe copil sau să-l împovărăm cu așteptări nerealiste.

Dacă ai îndoieli cu privire la stadiul de dezvoltare în care se află copilul tău, consultă un pediatru. Acesta este în măsură să îți ofere un răspuns corect.

În general însă, cel mai bun stadiul de dezvoltare este chiar cel în care se află copilul.

Poate ai tendința să aștepți în permanență ceva: ca cel mic să meargă, să râdă, să vorbească. Acest lucru ne oprește din a-l observa așa cum este el și din a ne bucura cu adevărat de relația cu el, așa cum este acum. Cu alte cuvinte, micile schimbări care apar zilnic rămân neobservate pentru că în permanență le urmărim pe cele … majore.

Tu știi cel mai bine

Regulile de neatins în ceea ce privește creșterea copiilor sunt puține și în general sunt cele care țin strict de sănătate și siguranță. În rest, celelalte sfaturi și direcții sunt destul de interpretabile și pot fi lipsite de valoare câtă vreme nu ne concentrăm atenția asupra fiecărui copil în parte. La fel cum fiecare copil e diferit de celălalt, și fiecare mămică este diferită de alte mămici. Implicit, și creșterea fiecărui copil va fi diferită de la caz la caz.

Este important să ne informăm, să citim cu atenție sursa informației, dar mereu vom prelua o mică parte din ceea ce regăsim, pentru că nicio carte și niciun articol nu pot conține adevărul absolut despre creșterea copilului tău.

Copilul tău nu este la fel ca ceilalți copii.

Bebelușul tău este unic din toate punctele de vedere. Cel mic nu se va comporta întocmai așa cum prezic cărțile, nu va fi atras de lucrurile la care te aștepți și toate acestea vor fi perfect normale și în regulă. Important este să știi când să lași de-o parte bibliotecile și să te apropii de copilul tău.

  • Ce îl descrie cel mai bine?
  • Ce-l face să râdă?
  • Când îi este cel mai ușor să adoarmă?

Răspunsul la aceste întrebări și la multe altele similare, îți vor servi mult mai mult decât orice manual. Familia nu trebuie să corespundă unui model prestabilit și nu se supune unui set de reguli stabilite din exterior. Membrii ei sunt cei care o modelează.

Importanța „mutrițelor” și sunetelor

Copiii învață să recunoască emoții și încep să-și construiască bazele personalității imitând expresiile faciale ale celor care le poartă grijă. Astfel, ei ating prima formă de înțelegere a comunicării emoționale. Părinții exagerează uneori aceste expresii în prezența celor mici – pentru ca aceștia să le poată imita mai ușor. De asemenea limbajul pe care îl folosim în mod instinctiv în preajma copiilor are un rol specific în dezvoltarea lor, Muzicalitatea, accentuarea și ritmicitatea cuvintelor evidențiază structura limbajului, astfel încât copilului îi este mai ușor să „prindă” cuvintele.

Dezvoltarea creierului

Contrar așteptărilor, creierul bebelușului are mult mai multe conexiuni neuronale comparativ cu cel al adultului. De asemenea, el este caracterizat de un număr mai mic de neurotransmițători inhibitori. Aceste caracteristici au ca rezultat faptul că percepția copilului asupra realității este ceva mai difuză decât cea pe care o percepem noi. Totul pentru ei este vag.

Pe măsură ce copilul crește, creierul său trece printr-un proces de definitivare în care rețelele neuronale sunt modelate în mod strategic și modelate în funcție de experiențe. Astfel lumea începe să prindă contur, dar, în același timp, capacitatea de inovare scade, pentru că relațiile dintre elemente sunt din ce în ce mai stricte.

Se spune că persoanele creative au păstrat ceva din gândirea și funcționarea neuronală specifică unui copil.

Cu siguranță voi mai aborda această temă pe viitor, iar dacă ai întrebări sau sugestii pentru viitoarele teme de pe blog,  lasă-ne te rog un mesaj în secțiunea comentarii. Te îmbrățișez și sper să fi răspuns măcar unora dintre întrebările pe care le ai ca proaspăt sau viitor părinte.

Nina Sofian

Psiholog și Parenting Coach