Informează-te

Nașterea prematură apare atunci când un copil se naște înainte de săptămâna 37 de gestație (Tabelul 1) și este singura cauză majoră pentru mortalitatea și morbiditatea infantilă, atât în statele dezvoltate cât și în cele în curs de dezvoltare.

Conform datelor din registrele naționale și a celor din Raportul European asupra sănătății Perinatale (2008), intervalul ratei nașterilor premature este între 5,5% (Irlanda) până la 11,4% (Austria), însemnând că aproximativ 500.000 de copiii sunt născuți prematur în fiecare an în Europa. Datele existente indică o creștere a nașterilor premature în Europa. De aceea, măsurile preventive pentru nașterile premature deși mult mai atent aplicate, au fost evazive.

Definiția nașterii premature

Gravitatea nașterii premature Săptămâna gestațională
Extrem de prematură Mai puțin de 28 de săptămâni
Foarte prematură 28-31 de săptămâni
Moderat prematură 32-33 de săptămâni
Puțin prematură 34-36 de săptămâni

 

În țările industrializate, precum cele din Europa, proporția femeilor care dau naștere după vârsta de 35 de ani a crescut considerabil, crescând astfel și riscul de nașteri premature. Stresul pe perioada gravidității este de asemenea considerat responsabil de aproximativ 30% din nașterile premature.

De asemenea, mai multe studii au arătat legătura dintre complicațiile apărute pe parcursul sarcinii și riscul crescut de naștere prematură, inclusiv greutatea mică a fătului la naștere sau dezvoltarea neurologică și factorii psihologici care pot dezvolta ulterior anxietate și depresie. Mai mult decât atât, dezavantajele sociale suferite de femeia însărcinată pot juca un rol important.

Se numeste copil prematur un copil nascut la mai putin 37 saptamani de sarcina, numerate de la prima zi a ultimei menstruatii. Nasterile premature reprezinta 10-12 % din nasterile de la nivel mondial, iar intre 20 si 30 % din nou-nascutiii inainte de termen provenind din sarcini gemelare.

Nasterea prematura are cauze diverse:

  • Insertia anormala a placentei (placenta pelviana)
  • Inchiderea insuficienta a colului uterin
  • Dilatarea prea puternica a uterului, ca in cazul sarcinilor gemelare
  • O boala a mamei, cum ar fi diabetul, herpesul, SIDA, toxemia gravidica, hipertensiunea arteriala, sau chiar o boala infectioasa contactata de mama in timpul sarcinii, ca toxoplasmoza, listerioza sau hepatita virala; se intampla adesea, in cazul unor boli, ca medicul sa decida provocarea nasterii pentru a evita riscurile pe care boala materna le atrage asupra copilului.
  • Socurile, traumatismele; cazurile cele mai frecvente de acest tip sunt desigur accidentele de circulatie
  • Oboseala datorata conditiilor de munca si transport; nasterea prematura este mai frecventa la femeile al caror nivel socio-economic este mai scazut.

Semnele care anunta o nastere prematura sunt contractiile uterine care devin din ce in ce mai dese si mai dureroase. Pot fi insotite de scurgeri usoare, roz sau brune. Cea mai indicata atitudine intr-un atfel de caz este sa mergeti la maternitate, fara panica sau precipitare. Aveti timp. Veti ramane cateva zile internata sub supraveghere medicala, primind antispastice si un  tratament hormonal. O data revenita acasa, se recomanda repaus cat mai mult posibil, in pozitie alungita.

Daca au aparut pierderi de apa, chiar fara contractii, trebuie sa mergeti urgent la maternitate. Prin perfuzii de substante betamimetice se va incerca prelungirea sarcinii cel putin pana in cea de-a 34-a saptamana de amenoree si, daca este posibil, pana in cea de-a 37-a. In acest caz, va trebui sa ramaneti alungita complet, pana la nastere.

La greutatea egala, un prematur este diferit fata de un copil nascut la termen, fiindca organele lui nu si-au terminat maturizarea. Nascut la 7 luni, ii vor mai trebui doua luni ca sa ajunga la gradul de maturitate pe care i l-ar fi oferit nasterea la termen si va ramane multa vreme in intarziere cu cresterea in greutate si in lungime. In general, cantareste la nastere intre 1,8  si 2,5 kg, iar uneori chiar mai putin. Cel care cantareste sub 2 kg face parte din categoria de prematur foarte timpuriu.

Aspectul exterior al copilului prematur este caracteristic. Are pielea rosie si acoperita cu lanugo, acel puf al fatului. Pielea foarte fina permite sa se distinga prin transparenta vasele de sange mai mari.

Ingrijiriile care ii trebuie acordate sunt de mai multe feluri, deoarece:

  • Lanugo-ul impiedica transpiratia si de aceea prematurul trebuie tinut intr-o atmosfera constant umeda.
  • Trebuie sa primeasca oxigen, fiindca dispune de o capacitate respiratorie redusa
  • Autoreglarea temperaturii proprii este inca deficitara, asa ca se recomanda mentinerea unei temperaturi ambiante de 36®C
  • Are musculatura slab dezvoltata – flasca
  • Peretii vaselor sanguine sunt fragile si sangele care circula prin ele este sarac in globule rosii si se coaguleaza cu dificultate
  • Are o rezistenta scazuta la infectii!
  • Sistemul nervos este inca imatur

Sistemul simturilor este cel care va determina dezvoltarea celebrala. Or, copilul, chiar imatur, are deja simturile trezite. Cel mai bine reactioneaza la sunete. De aceea, este deosebit de important pentru evolutia lui sa-l tratati ca pe un copil normal, nascut la termen, si sa-i acordati foarte multa atentie. Din acest moiv, contactul cu parintii lui trebuie stabilt cat mai repede cu putinta. Atat tatal, cat si mama trebuie sa-i acorde timp in fiecare zi, chiar inainte ca el sa fie scos din maternitate.

Copilul prematur trebuie hranit din prima zi. Lui ii trebuie echivalentul a 140 – 150 cm³ de lapte matern. Or, stomacul lui abia are  capacitate de 5 – 6 cm³ si reflexele de supt si inghitit se afla intr-un stadiu primitiv. De aceea I se administreaza solutii lactate cu ajutorul unei sonde gastrice introduse prin nas si, in completare, printr-un cateter plasat intr-o vena a capului, ser glucozat.  De indata ce reflexele amintite i se dezvolta suficient, este debransat si i se dau cantitati mici de lapte de mama, cu biberonul. De obicei i se cere mamei sa-si mulga laptele si sa-l aduca la maternitate pentru copil, fiindca laptele mamei are o importanta deosebita pentru prematur. Pe de alta parte, laptele este legatura afectiva dintre mama si copil. Cand mama nu are lapte, maternitatea se vede obligata sa apeleze la alte surse.

Imediat ce este posibil, copilul este scos din incubatorul lui de “foarte prematur” si introdus intr-un aparat mai putin sofisticat. Este redat parintilor si poate merge acasa cand atinge greutatea de 2,5 kg.

Sursa: CARTEA VIITOAREI MAME, de Marie Claud Delahaye

Factori privind stilul de viață Condiții Medicale Factori demografici
Fumatul Infecții (vaginale, de tract urinar) Vârste sub 17 ani sau peste 35 de ani
Consumul de alcool Creșterea presiunii arteriale Categoria sociala din clasa de jos
Consumul de droguri Diabet Etnici
Nivelul de stres ridicat și numărul prelungit de ore de muncă Tulburări de coagulare
Lipsa îngrijirii sau îngrijirea precară pe parcursul sarcinii Subnutriție / Subpondere
Lipsa sprijinului social Obezitate
Sarcină multiplă
Femeile care au avut și alte nașteri premature anterioare
Malformații sau anomalii ale uterului sau colului uterin

Decesul neonatal apare cel puțin o dată la 100 de nașteri, reprezentând 63% din totalul deceselor la copiii cu vârsta de până la 5 ani din Uniunea Europeană.

De asemenea, sunt înregistrate mari diferențe ale ratei mortalității neonatale în așa numitele țări „noi” și vechea Europă. În 2004, la nivelul țărilor care au aderat la Uniunea Europeană înainte de 2004 (primele 15 state membre) și Norvegia, rata medie a mortalității neonatale era de 2,7 la 1000 de nașteri. Această rată era mult mai mare (4,4 /1000) în țările care au aderat la Uniunea Europeană în 2004 (Cehia, Cipru, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia) și de trei ori mai mare în țările care au aderat în 2007 (Bulgaria și România).

Cu siguranță, exemple concludente alte costurilor sociale datorate de nașterile premature sunt date de incidența afecțiunilor de paralizie cerebrală, cu o rată de 2,3 la fiecare 10.000 de nou născuți. Costurile asociate pe durata vieții pentru această afecțiune sunt estimate la un minim de 750.000 de euro per copil, totalizând mai mult de 7 milioane de euro pe an. În SUA, costurile anuale estimate asociate nașterilor premature sunt de 26.2 milioane de dolari la nivelul anului 2005.

Un alt exemplu de cost social asociat este legat de afectarea forței de muncă. Membrii societății născuți prematur care nu au beneficiat de îngrijire adecvată au, de obicei, mai puține abilități față de o persoană obișnuită, aptă de muncă, rezultând astfel un deficit de forță de muncă al pieței europene.

Până la 10% din copiii născuți prematur suferă din cauza unor dizabilități medicale care le afectează capacitatea de muncă cu până la 50%. Analizând pe termen lung, prematurii echivalează cu 20.000 de copiii pe an, fiecare dintre aceștia având riscul de a fi inapți total pentru a se înscrie în forța de muncă.

Nașterile premature și copiii cu greutate mică la naștere au de asemenea un impact în performanțele părinților la locul de muncă. Multe dintre mamele de prematuri întârzie să se întoarcă la serviciu, își reduc programul de lucru sau renunță la locul de muncă pentru îngrijirea copilului. Acest fenomen este de obicei asociat cu o scădere a veniturilor familiale cu până la 32%.

Părinții copiilor cu dizabilități neuro-senzoriale și cognitive au nevoie în general de servicii speciale în perioada imediată externării dintr-o unitate de îngrijire neonatală. La vârste mai mari sunt utilizate servicii necesare dezvoltării ce includ programe de îngrijire zilnică, managementul cazuistic și consiliere, îngrijire temporară și îngrijire la domiciliu, precum și servicii suplimentare de sănătate și servicii educaționale.

Mai mult decât atât, unele costuri includ energie emoțională și psihică pentru îngrijirea unui prematur ce poate avea drept consecință izolarea părinților și limitarea contactului social al acestora.

În contextul creșterii numărului de prematuri în Europa, toate aspectele enumerate anterior reprezintă un semn de alarmă pentru luarea unor măsuri rapide, în special când se vorbește de prioritățile ambițioase ale strategiei pentru Europa 2020:

  1. Reducerea gradului de abandon școlar la mai puțin de 10%.
  2. Creșterea vârstei la 30-40 de ani a segmentului populației cu educație terțiară la cel puțin 40%.
  3. Reducerea sărăciei și excluziunii sociale a 20 de milioane de oameni.
  4. Creșterea ratei de angajare a populației cu vârsta de 20-64 de ani la cel puțin 75%.

Persoanele responsabile pentru luarea deciziilor trebuie să aibă în vedere efectul economic pe termen lung al nașterilor premature. Mai mult decât atât, aceștia trebuie să fie mai receptivi asupra constrângerilor financiare pe care le întâmpină părinții cu venituri mici, în momente critice ale relației părinte – copil.

Depresia post-partum este cea mai frecventa complicatie care apare in sarcina si lauzie, afectand pana la 15% dintre mame in primele 3 luni dupa nastere. Studiile arata ca in cazul mamelor bebelusilor nascuti prematur rata de depresie post-partum este aproape dubla, in special in perioada pe care o petrec in unitatile de terapie intensiva.

Cercetarile conduse de dr. Betty R. Vohr, director al Programului neonatal de monitorizare a mamelor si copiilor si profesor de pediatrie la Scoala de Medicina Warren Alpert din cadrul Universitatii Brown, a descoperit ca exista anumiti factori sociali si emotionali care cresc suplimentar riscul de depresie post-partum a mamelor cu bebelusi prematuri. Intitulata “Factorii sociali si emotionali cresc riscul de depresie post-partum a mamelor cu bebelusi prematuri”, cercetarea a fost publicata in The Journal of Pediatrics. Autor principal este Katheleen Hawes, asistenta in cadrul Centrului pentru copii si familii din Spitalul pentru mame si copii din Rhode Island si profesor asistent (adjunct) in cadrul Departamentului de Pediatrie al Scolii Medicale Alpert.

“Am descoperit ca mamele cu afectiuni mentale preexistente care aveau o perceptie negativa despre sine si nou-nascut la externarea din unitatile de terapie intensiva aveau risc crescut de depresie in prima luna de dupa iesirea din spital, indiferent de varsta gestationala a copilului la nastere”, explica Hawes.

Studiul a monitorizat 724 de mame de prematuri care au avut nevoie de mai mult de 5 zile de ingrijiri in unitatile de terapie intensiva si care au participat la un program de tranzitie intre spital si acasa. Familiile incluse in program au primit sustinere suplimentara si au fost instruiti in legatura cu bebelusii lor de catre parinti de prematuri cu calificare de specialisti in resurse familiale. Participantii au completat o evaluare inainte de externare, pentru a se stabili cum percep sprijinul primit de la personalul din unitatile de terapie intensiva, bunastarea bebelusilor, bunastarea mamelor (pregatirea/disponibilitatea lor sufleteasca) si confortul mamelor (ingrijorarea pentru bebelus). Cercetatorii au colectat si date privind afectiunile mentale preexistente si factorii de risc social. La o luna dupa externare, s-a intocmit Scala Edinburgh a depresiei postnatale.

Hawes a declarat ca “indiferent de varsta gestationala a prematurilor, mamele lor inregistreaza rate similare de depresie la o luna de la externare (20%  in cazul prematuritatii extreme, 22% in cazul prematuritatii moderate si 18% in cazul prematuritatii usoare). Afectiunile mentale preexistente, lipsa bunastarii mamelor, disconfortul acestora in privinta sanatatii bebelusilor si perceptia negativa asupra coeziunii familiale au fost de asemenea asociate cu posibilitatea aparitiei depresiei la o luna de la exernare.

Hawes si colegii sai au concluzionat ca evaluarea cuprinzătoare a sănătății mintale a mamelor inainte de externare este esentiala pentru identificarea femeilor cu risc de a suferi de depresie postnatala si pentru a li se face recomandările adecvate. Potrivit lui Hawes “evaluarea cuprinzatoare a tranzitiei dintre spital si acasa si interventiile de reducere a anxietatii si consolidarea sanatatii mintale a mamelor, a increderii si disponibilitatii lor, alaturi de evaluarea de dupa externare sunt necesare pentru identificarea, tratarea si sustinerea mamelor bebelusilor nascuti prematur.”

Din echipa de cercetatori au facut parte si alti specialisti din cadrul Spitalului pentru mame si copii din Rhode Island si Universitatii Brown: Elisabeth McGowan, Melissa O’Donnell si Richard Tucker.

Se recomandă ca nou-născutul să fie ţinut dezbrăcat direct pe pielea mamei. Această poziţie favorizează lactaţia si armonizarea legăturii dintre mamă şi copil.

Proprietăţile colostrului: Colostrul este alimentul ideal pentru primele  zile de viaţă, are o culoare transparentă este foarte bogat în proteine şi in oligoelemente, sărac în glucide şi lipide, uşor digerabil. Conţine cantităţi mari de anticorpi şi numeroase leucocite cu inalte proprietăti antibacteriene şi este un puternic stimulator al eliminării de meconiu.

Eliminarea zilnică a scaunului va confirma cantitatea suficientă de laptc. Scaunul capătă treptat (1n 4-6 zile) culoarea galben aurie şi consistenţă moale uneori apoasă. („scaunul de săn”) care nu va fi interpretată drept diaree.

Proprietăţile laptelui matur sunt culoare alb­-opalescent; uşoarele variaţii de culoare – nuanţele de verde, albastru, roz sunt rezultatul ingestici de către mamă a diferitelor vegetale, fructe, coloranţi alimentari şi nu sunt indicii ale unui „lapte prost”.

Laptele de mamă conţine celule responsabile pentru răspunsul imun cum ar fi macrofage şi leucocite cu rol in apărarea antibacteriană.

In prima săptămână de viaţă este foarte puţin probabil ca un nou-născut care deja a supt să refuze sănul. Se intâlneşte această posibilitate dacă sugarului i s-a oferit biberon sau suzetă fapt ce poate conduce la fenomenul de confuzie a mamelonului.

Cum se realizează alăptarea ?

Ø    Frecvenţa alăptărilor: 8 – 1.2 ori/24 de ore.

Ø  Durata eficientă a unui supt : 10-20 minute la fiecare sân.

Semnele care confirmă că sugarul primeşte suficient lapte:

Scutece ude: 6 sau mai multe/ 24 de ore.

Scaune: 4 – 8/ zi.

Intre supturi copilul este mulţumit.

Creşterea în greutate: 100-200 g/ săptămănă.

Semne care atestă golirea sânilor:

Ø    Sânii sunt plini înainte de supt, mai moi după.

Ø  Senzaţia mamei de curgere a laptelui sau lapte picurănd.

Ø  Se aude cum inghite copilul.

Ø  Se vede lapte în guriţa copilului.

Deseori apar dubii cu privire la cantitatea de lapte pe care mama o poate oferi nou-născutului, mai ales

Reţineti!

  Chiar în cazul unei malnutriţii severe care duce la  producerea unui lapte mai sărac în unele substanţe nutritive, laptele matern este intotdeauna mai bun decăt orice substituent alimentar.

  • Cu căt perioada de stocare este mai mare, cu atăt laptele îşi pierde conţinutul nutritiv şi imunologic.
  • Aspectul laptelui se poate schimba după conservare, deoarece deseori.componentele se separă. Imediat după muls recipientul trebuie închis.
  • Laptele matern trebuie pastrat la rece dupa mulgere daca nu se alimenteaza bebelusul imediat
  • Se foloseşte întotdeauna laptele cel mai vechi.
  • Nu se incălzeşte laptele la foc sau la microunde, deoarece astfel se distrug unele componente. Trebuie lăsat să se încălzească treptat la temperatura camerei, sau să se folosească principiul boilerului dublu (introducerea recipientului cu lapte intr-un vas cu apă. caldă).
  • Colectând şi stocand corect laptele, mama poate fi sigură că sugarul se va bucura de avantajele acestuia chiar şi atunci când nu poate fi alăptat.

 

*Sursa informatiilor: Alimentatia sugarului – indrumar pentru medicii de familie 

  • Concediul de maternitate legal este de 112 zile calendaristice; el se compune dintr-un concediu prenatal, care se poate lua cel mai devreme, incepand cu luna a 7-a si un concediu postnatal, constand din zilele ramase neefectuate din totalul de 112; daca lipsese concediul prenatal, se poate lua intreg concediul de 112 zile ca postnatal
  • Daca nou-nascutul decedeaza, concediul postnatal dureaza 42 de zile (6 saptamani)

Cuantumul indemnizatiei pe timpul concediului de maternitate este:

  • 85% din salariul de baza si alte sporuri in conditiile legii pentru o vechime in munca mai mare de 12 luni
  • 65% din salariul de baza si alte sporuri, pentru o vechime in munca cuprinsa intre 6- 12 luni
  • 50% din salariul de baza si alte sporuri, pentru o vechime in munca de pana la 6 luni
  • 94% din salariul de baza si alte sporuri, indifferent de vechimea in munca, pentru mamele cu trei copii si peste

 

  • Dupa terminarea concediului de maternitate, mama poate solicita concediu pentru cresterea copilului pana la varsta de 2 ani
  • Inainte de luna a 7 a de sarcina, mama poate beneficia de concedii medicale obisnuite; la fel si dupa terminarea concediului de maternitate
  • Pana la varsta de 3 ani a copilului, mama poate beneficia, in cazul in care acesta este bolnav, de concediu medical pentru ingrijirea copilului bolnav

Minorul  este ocrotit de legislatia romana prin ajutoare materiale si de alta natura, prin care statul sprijina familia si care sunt:

  • Alocatiile de stat pentru copii si ajutoarele pentru mamele cu multi copii, precum si indemnizatia de nastere;
  • Pensia de urmas ce se acorda copiilor persoanelor incadrate in munca, decedate
  • Acordarea de catre stat a asistentei medicale gratuite si medicamentelor necesare tuturor femeilor gravide, mamelor si copiilor;
  • Gratuitatea manualelor scolare pentru elevii invatamantului primar gimnazial, liceal si profesional
  • Gratuitatea invatamantului de stat

Ce este pneumococul?

  • Este o bacterie localizata in mod normal in tractul respirator superior ( nas si gat), la persoanele sanatoase facand parte din flora microbiana normala. Daca apare de exemplu – o infectie virala – imunitatea scade si atunci bacteria poate deveni agresiva, cauzand una dintre bolile pneumococice.

Cum se transmit bolile pneumococice?

  • Pe cale aeriana, direct ( prin stranut, tuse, contact cu un purtator sanatos), sau indirect, prin praf contaminat.

Cum se manifesta?

  • Febra mare (>39 grade C), tuse, junghi toracic, dureri si secretii la nivelul urechii, respiratie zgomotoasa, oboseala excesiva, refuzul alimentatiei, varsaturi, cefalee, ameteli.

Cum se depisteaza?

  • Prezenta bacteriei se identifica prin efectuarea exsudatului nazofaringian, culturi din sange si alte analize, in functie de caz.

Cum poti preveni bolile pneumococice?

  • Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, vaccinarea antipneumococica este singura masura eficienta pentru prevenirea bolilor pneumococice. Vaccinul pneumococic este disponibil in cadrul Programului National de Imunizare din Romania incepand cu 1 octombrie 2017.

Testul Babes – Papanicolaou este un examen microscopic morfologic al unui frotiu celular obtinut prin exfoliere cu o periuta la nivelul colului uterin. Scopul acestui test este reprezentat de detectia celulelor anormale ( atipice) care apar in lezunile precanceroase.

CINE TREBUIE SA ISI FACA TESTUL PAP?

Toate femeile care si-au inceput viata sexuala trebuie sa efectueze periodic acest test. Studiile arata ca testul PAP efectuat anual creste sensibilitatea de detectare a leziunilor. In cazuri speciale, in functie de statusul fiziologic si medical, acest interval trebuie stabilit de medicul ginecolog.

RECOMANDARI

  • Perioada ideala de recoltare este mijlocul cicului menstrual; se va evita recoltarea in timpul menstruatiei si a infectiilor genitale;
  • Cu 24 – 48 ore inainte de recoltare se evita raporturile sexuale, spalaturile intravaginale, utilizarea gelurilor, cremelor, contraceptivelor, dezinfectantelor, lubrifinatelor si tampoanelor intravaginale.

DESPRE CANCERUL DE COL UTERIN

Cancerul de col uterin reprezinta prima cauza de mortalitate la femeile tinere din tara noastra, cu varste intre 15 – 44 ani. Aparitia bolii este precedata de leziuni precanceroase, care pot fi depistate din timp prin testul Babes – Papanicolaou (testul PAP).