Informează-te

Nou născutul prematur este o minune venită mai devreme pe lume, o minune fragilă, dar care, cu multă atenție, dragoste și îngrijiri de specialitate, ajunge să evolueze spectaculos. Bebelușul născut înainte de 37 săptămâni și o greutate mai mica de 2500 gr, este considerat prematur și în cele mai multe cazuri este nevoie de o perioadă mai lungă de spitalizare, timp în care bebelușul trebuie să reușească să se adapteze la noul mediu de viață. Creșterea semnificativă și dezvoltarea naturală continuă în ultimele săptămâni de viață intrauterină, ceea ce face ca prematurul să aibă dificultăți în anumite funcții, cum ar fi: respirația, reglarea temperaturii și suptul. Kinetoterapeutul este un partener important în recuperarea prematurului, iar terapia ar trebui să înceapă cât mai curând posibil după naștere, când starea de sănătate a copilului o permite.  În maternitate, kinetoterapeutul observă și evaluează nevoile de dezvoltare a bebelușului prematur și împreună cu echipa din secția de neonatologie, stabilește programul individualizat de recuperare. Evaluarea nou născutului prematur va ține cont întotdeauna de vârsta de dezvoltare motorie și nu de vârsta cronologică. Terapia recuperatorie poate consta în stimulări pentru îmbunatățirea funcției respiratorii, îmbunatățirea deglutiției sau poziționarea corectă pentru a preveni atitudinile vicioase. De asemenea, kinetoterapeutul ajută și incurajează familia să interacționeze cât mai mult cu bebelușul, oferindu-i informații despre modalități de transport, poziționare și stimulare. Uneori procesul de recuperare poate fi lung și anevoios, copilul prematur reușind să ajungă la o dezvoltare normală în jurul vârstei de 2 ani, perioadă în care familia trebuie să acorde o atenție sporită în recuperarea deficitului senzitivo-motor.

Iulian Nicolae, Kinetoterapeut Pediatru

Factori privind stilul de viață Condiții Medicale Factori demografici
Fumatul Infecții (vaginale, de tract urinar) Vârste sub 17 ani sau peste 35 de ani
Consumul de alcool Creșterea presiunii arteriale Categoria sociala din clasa de jos
Consumul de droguri Diabet Etnici
Nivelul de stres ridicat și numărul prelungit de ore de muncă Tulburări de coagulare
Lipsa îngrijirii sau îngrijirea precară pe parcursul sarcinii Subnutriție / Subpondere
Lipsa sprijinului social Obezitate
Sarcină multiplă
Femeile care au avut și alte nașteri premature anterioare
Malformații sau anomalii ale uterului sau colului uterin

Nașterea prematură apare atunci când un copil se naște înainte de săptămâna 37 de gestație (Tabelul 1) și este singura cauză majoră pentru mortalitatea și morbiditatea infantilă, atât în statele dezvoltate cât și în cele în curs de dezvoltare.

Conform datelor din registrele naționale și a celor din Raportul European asupra sănătății Perinatale (2008), intervalul ratei nașterilor premature este între 5,5% (Irlanda) până la 11,4% (Austria), însemnând că aproximativ 500.000 de copiii sunt născuți prematur în fiecare an în Europa. Datele existente indică o creștere a nașterilor premature în Europa. De aceea, măsurile preventive pentru nașterile premature deși mult mai atent aplicate, au fost evazive.

Definiția nașterii premature

Gravitatea nașterii premature Săptămâna gestațională
Extrem de prematură Mai puțin de 28 de săptămâni
Foarte prematură 28-31 de săptămâni
Moderat prematură 32-33 de săptămâni
Puțin prematură 34-36 de săptămâni

 

În țările industrializate, precum cele din Europa, proporția femeilor care dau naștere după vârsta de 35 de ani a crescut considerabil, crescând astfel și riscul de nașteri premature. Stresul pe perioada gravidității este de asemenea considerat responsabil de aproximativ 30% din nașterile premature.

De asemenea, mai multe studii au arătat legătura dintre complicațiile apărute pe parcursul sarcinii și riscul crescut de naștere prematură, inclusiv greutatea mică a fătului la naștere sau dezvoltarea neurologică și factorii psihologici care pot dezvolta ulterior anxietate și depresie. Mai mult decât atât, dezavantajele sociale suferite de femeia însărcinată pot juca un rol important.

Decesul neonatal apare cel puțin o dată la 100 de nașteri, reprezentând 63% din totalul deceselor la copiii cu vârsta de până la 5 ani din Uniunea Europeană.

De asemenea, sunt înregistrate mari diferențe ale ratei mortalității neonatale în așa numitele țări „noi” și vechea Europă. În 2004, la nivelul țărilor care au aderat la Uniunea Europeană înainte de 2004 (primele 15 state membre) și Norvegia, rata medie a mortalității neonatale era de 2,7 la 1000 de nașteri. Această rată era mult mai mare (4,4 /1000) în țările care au aderat la Uniunea Europeană în 2004 (Cehia, Cipru, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia) și de trei ori mai mare în țările care au aderat în 2007 (Bulgaria și România).

Cu siguranță, exemple concludente alte costurilor sociale datorate de nașterile premature sunt date de incidența afecțiunilor de paralizie cerebrală, cu o rată de 2,3 la fiecare 10.000 de nou născuți. Costurile asociate pe durata vieții pentru această afecțiune sunt estimate la un minim de 750.000 de euro per copil, totalizând mai mult de 7 milioane de euro pe an. În SUA, costurile anuale estimate asociate nașterilor premature sunt de 26.2 milioane de dolari la nivelul anului 2005.

Un alt exemplu de cost social asociat este legat de afectarea forței de muncă. Membrii societății născuți prematur care nu au beneficiat de îngrijire adecvată au, de obicei, mai puține abilități față de o persoană obișnuită, aptă de muncă, rezultând astfel un deficit de forță de muncă al pieței europene.

Până la 10% din copiii născuți prematur suferă din cauza unor dizabilități medicale care le afectează capacitatea de muncă cu până la 50%. Analizând pe termen lung, prematurii echivalează cu 20.000 de copiii pe an, fiecare dintre aceștia având riscul de a fi inapți total pentru a se înscrie în forța de muncă.

Nașterile premature și copiii cu greutate mică la naștere au de asemenea un impact în performanțele părinților la locul de muncă. Multe dintre mamele de prematuri întârzie să se întoarcă la serviciu, își reduc programul de lucru sau renunță la locul de muncă pentru îngrijirea copilului. Acest fenomen este de obicei asociat cu o scădere a veniturilor familiale cu până la 32%.

Părinții copiilor cu dizabilități neuro-senzoriale și cognitive au nevoie în general de servicii speciale în perioada imediată externării dintr-o unitate de îngrijire neonatală. La vârste mai mari sunt utilizate servicii necesare dezvoltării ce includ programe de îngrijire zilnică, managementul cazuistic și consiliere, îngrijire temporară și îngrijire la domiciliu, precum și servicii suplimentare de sănătate și servicii educaționale.

Mai mult decât atât, unele costuri includ energie emoțională și psihică pentru îngrijirea unui prematur ce poate avea drept consecință izolarea părinților și limitarea contactului social al acestora.

În contextul creșterii numărului de prematuri în Europa, toate aspectele enumerate anterior reprezintă un semn de alarmă pentru luarea unor măsuri rapide, în special când se vorbește de prioritățile ambițioase ale strategiei pentru Europa 2020:

  1. Reducerea gradului de abandon școlar la mai puțin de 10%.
  2. Creșterea vârstei la 30-40 de ani a segmentului populației cu educație terțiară la cel puțin 40%.
  3. Reducerea sărăciei și excluziunii sociale a 20 de milioane de oameni.
  4. Creșterea ratei de angajare a populației cu vârsta de 20-64 de ani la cel puțin 75%.

Persoanele responsabile pentru luarea deciziilor trebuie să aibă în vedere efectul economic pe termen lung al nașterilor premature. Mai mult decât atât, aceștia trebuie să fie mai receptivi asupra constrângerilor financiare pe care le întâmpină părinții cu venituri mici, în momente critice ale relației părinte – copil.

Dacă sunteți părintele unui copil născut înainte de termen, iată care sunt instituțiile spitalicești cu secții de neonatologie de gradul al III-lea din România, pe care le puteți alege:

BACĂU: Spitalul Județean de Urgență Bacău, Str. Spiru Haret, nr. 2-4
BIHOR: Spitalul Clinic OG Oradea, Str. Clujului, nr. 50
BRAȘOV:  Spitalul Clinic OG „Dr. loan Aurel Sbârcea”, Str. Gheorghe Barițiu, nr. 36
BUCUREȘTI: Spitalul Clinic OG Filantropia, Str. Ion Mihalache, nr. 11, sector 1
BUCUREȘTI: Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon”, Șos. Pantelimon, nr. 340-342, sector 2
BUCUREȘTI: Spitalul Clinic OG „Dr. I. Cantacuzino”,Str. Ion Movila, nr. 5-7, sector 2
BUCUREȘTI: Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Ioan” – Maternitatea Bucur, Calea Vitan Bârzești, nr.13 / Str. Bucur, nr. 10, sector 4
BUCUREȘTI: Spitalul Clinic Universitar de Urgență, Splaiul Independenței, nr. 169, sector 5
BUCUREȘTI: Spitalul Clinic OG „Prof. Dr. Panait Sârbu”, Calea Giulești, nr. 5, sector 6
BUCUREȘTI: IOMC Polizu, Str. Gheorghe Polizu, nr. 38-52, sector 1
CLUJ: Spitalul Clinic Județean de Urgență, Str. Clinicilor, nr. 3-5, Secția de neontalogie 1
CONSTANȚA: Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, Bd. Tomis, nr. 145
DOLJ: Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, Str. Tabaci, nr. 1
GALAȚI: Spitalul Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei”, Str. Brăilei, nr. 177
IAȘI: Spitalul Clinic OG „Cuza Vodă”, Str. Cuza Vodă, nr. 34
MUREȘ: Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, Str. Gheorghe Marinescu, nr. 50
SIBIU: Spitalul Clinic Județean,  Bd. Corneliu Coposu, nr. 2-4
SUCEAVA: Spitalul Județean de Urgență „Sf. Ioan Cel Nou”, Bd. 1 Mai, nr. 21
TIMIȘ: Spitalul Clinic OG „Dr. Dumitru Popescu”, Bd. 16 Decembrie 1989, nr. 22-24
TIMIȘ: Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, Bd. Victor Babeș, nr 12

Durata sarcinii Total Greutatea la naștere
Sub 500 500-999 1000-1499 1500-1999 2000-2499
Total 190238 9 488 1183 2786 10563

 

Sub 28 449 9 366 67 2 2
28-31 1810 0 106 714 551 124
32-35 6891 0 7 274 1419 2703

 

Rata mortalității infantile în anul 2016 – 7.3 decedați sub 1 an la 1000 născuți vii.

Datele nu sunt definitive și pot suferi modificări ulterioare. Sursa datelor: INS

Un copil care urmează să vină este purtător al speranțelor părinților… și al așteptărilor generațiilor care l-au precedat. Un copil este menționat de către părinți, chiar înainte de a fi conceput, în discursul unui bărbat și al unei femei care îl doresc. El cuprinde dorințele părinților care îl modelează în timpul sarcinii. Acesta este primit în și prin spațiul uman. Este un Eveniment. Și, față de Eveniment, intervine Realitatea crudă, violentă și fără milă: decesul copilului. Un dezastru care lasă părinții siderați, în spaima și suferința cruntă și de nedescris. Ambii părinti vor simți astfel repercusiuni psihologice și fizice. Sunt afectate atât corpul cât și psihicul, oboseala își va face simțită prezența timp de câteva luni. Are loc o activitate psihică cu intensități variabile, chiar în mijlocul furtunilor emoționale, cu perioade de acalmie. Vor exista momente de cădere, de anestezie provocate de un prea-plin de emoții și totuși trebuie să ne trezim în fiecare dimineață și să ne ocupăm de treburile zilnice. Este posibil să existe momente de mânie împotriva propriei persoane, simțind că a greșit; că ar fi responsabilă de moartea bebelușului, că ar fi putut proceda diferit.

Dar continuitatea vieții unei persoane nu depinde de noi, altfel am fi atotputernici, dar noi, totuși, nu avem puteri de super-eroi. Pot apărea momente de resentimente împotriva bebelușului, căruia îi vom reproșa că s-a dat bătut, că a plecat fără să spună la revedere… că nu era momentul. Aceste sentimente pot hrăni o culpabilitate intensă. Sunt gânduri legitime și normale din punct de vedere uman, în cazul procesului de doliu, care ne fac să cădem pradă unei frici vertiginoase a abandonului: faptul de a abandona și de a fi abandonați.

Mai târziu există momente de frică, frica de a uita atunci când durerea nu va mai fi atât de vie, frica de a fi infidel bebelușului, de a nu fi rămas acolo unde timpul v-a separat. Și totuși, faptul că nu vă gândiți fără încetare la el, nu înseamnă că uitați. Doliul înseamnă că acceptați să îl lăsați pe micuț să plece și, în același timp, creați în voi posibilitatea unui loc pentru el, un loc pe care îl va ocupa pentru totdeauna, un loc pentru voi, pentru el, pentru voi doi, în care să îl regăsiți cu o tristețe tandră ori de câte ori simțiți nevoia. Vor exista momente de adevăr în care veți resimți pe deplin că acest bebeluș v-a făcut să deveniți mama, tatăl care sunteți, și care va participa la mama, la tatăl care veți deveni poate pentru alți copii, mai târziu. „Doliu” vine din cuvântul latin „doloris”, care  înseamnă durere.

Întrebarea care se pune atunci când suferim este: „până când?”. În ceea ce privește rana adâncă pe care o provoacă pierderea propriului copil, există un termen diferit în funcție de istoria personală a fiecăruia. Dar procesul de cicatrizare va începe oricum să funcționeze, proces pe care îl puteți ajuta având, pentru voi înșivă, atunci când veți putea, un pic de tandrețe și de bunăvoință față de femeia, de mama, de bărbatul, de tatăl care sunteți și care au fost brutalizați de această tragedie umană. Cuplul îndurerat, chinuit, poate face față împreună, să se detașeze câteva momente. Asta depinde bineînțeles de cât de sudat este, dar și de capacitatea de a vorbi unul cu celălalt, de a admite diferențele în felul de a reacționa, și într-un termen care să nu fie impus.

Este nevoie de o întreagă muncă de acceptare, de răbdare și de toleranță. În numele Asociației Prematurilor, vă doresc mult curaj în încercarea pe care o traversați.

Cu drag,

Psiholog Nina Sofian

„Mâine nu va fi ca ieri, va fi nou și va depinde de noi. Înseamnă mai puțin a descoperi decât a inventa.” – Gaston Berger

Ce să faceți:

 – să recunoașteți valoarea acestui copil pierdut pentru părinți și dreptul lor de a simți durerea;

 – să vă exprimați simpatia sau să spuneți „Îmi pare rău de ceea ce vi s-a întâmplat”;

– să îi ascultați pe părinți dacă aceștia doresc să vorbească despre experiența lor. Amintiți-vă că dacă părinții plâng nu înseamnă că i-ați făcut să plângă, ci că le-ați permis să plângă; nu uitați că și tatăl suferă și că are nevoie să vorbească despre sentimentele lui;

– puneți întrebări părinților despre copil; chiar dacă el nu mai este, acest copil are o greutate, o lungime, mai mult sau mai puțin păr, seamănă cu părinții sau cu ceilalți copii ai lor etc. Ca și părinții unui copil viu, pot vorbi cu mândrie despre el;

 – cereți-le să vă arate poze dacă nu ați văzut copilul;

– ajutați-i la activitățile zilnice, cum ar fi să le aduceți mâncare, să îi ajutați la curățenie, la spălat, la tunsul gazonului etc, pentru că părinții îndoliați adesea nu au energie;

 – oferiți-le ajutor concret, cum ar fi o invitație la cină sau să stați cu ceilalți copii; trebuie să înțelegeți că doliul după un copil poate să dureze luni întregi sau chiar mai mult de un an; amintiți-vă data nașterii sau a dispariției copilului.

Ce să nu faceți:

 – să luați decizii pentru părinți sau să încercați să îi influențați „pentru binele lor”;

 – să acționați ca și cum nu ar fi existat nicio sarcină și niciun copil;

 – să schimbați subiectul dacă părinții încep să vorbească despre copil sau despre experiența lor;

– să spuneți „sunteți tineri, veți face alții!” (dar nu îl vor avea pe acesta), „este mai grav atunci când copilul este mai mare” (dar ei au inima frântă și nu pot să se simtă mai rău de atât”), „aveți un îngeraș în cer acum” (dar ei trăiesc infernul pe pământ), „cel puțin aveți și alți copii” (dar un copil nu îi consolează pentru cel pierdut). Aceste fraze, care au la bază numai bune intenții și ar dori să îi consoleze, minimalizează durerea părinților, iar aceștia se simt neînțeleși de către cei care le rostesc;

 – să spuneți „gândiți-vă la altceva, nu vă mai gândiți la asta și nu mai vorbiți despre asta” (pentru a-și trăi bine doliul, părinții au nevoie să se gândească și să vorbească despre asta, dacă doresc). „Este timpul să treceți la altceva, să întoarceți pagina” (atunci când vor fi gata, părinții vor face alte proiecte);

– să sugerați părinților să aibă un alt copil cât mai curând posibil: trebuie să trăiască doliul pentru acest copil înainte de a se putea atașa de un alt copil care nu va fi niciodată copilul pierdut.

Trebuie să vă gândiți că fiecare părinte este unic. Are o personalitate proprie și propriile experiențe de viață și de doliu. Va trăi doliul pentru copilul său într-un fel personal, diferit de cel al altui părinte și diferit de modul în care ați fi trăit voi același doliu.